Trenule, maşină mică, cine te vrea nimică?

Dorian OBREJA

 

Am mai scris, nu de mult, despre lucrurile grave ce se întâmplă pe căile ferate din ţara noastră, oferind şi date semnificative pentru o asemenea afirmaţie, precum şi posibile explicaţii.

Nu credeam să revin atât de curând, dar vremurile mă obligă. Mai exact, vremea!

Demult, prin cel de-al şaselea deceniu al secolului trecut, pe când eram mic, mergeam de la Iaşi către Bucureşti, cam două familii, ocupând un compartiment întreg la clasa a II-a. Drumul dura mult, vreo 12 ore, cu opriri prin toate locurile, dar ştiam asta şi chiar ăsta era farmecul. Eram bine aprovizionaţi cu mâncare pentru cel puţin două mese, cei mici cu apă. cei mari cu un şip-două de vin, eram bine dispuşi. Chiar şi de feţele noastre mânjite de funingine - căci deschideam geamul şi scoteam capetele afară când treceam prin tunelul de la Bârnova (precizez că trenurile mai erau tractate de locomotive cu aburi). Într-un cuvânt, era o aventură, o, vorba lui nea Iancu, călătorie de plăcere.

Mai încoace, după 90, ieşind eu prin străinătăţuri, am mers şi cu trenurile, prin Marea Britanie, Franţa şi Belgia. Prima dată, mi s-a părut că nimerisem greşit: confort, civilizaţie, chiar lux, plus viteză, chiar mare viteză. Şi pe dată, desigur, am început a visa când voi călători şi la noi în aceleaşi condiţii. Dar anii au trecut, nimic din cele aşteptate – şi necesare – în acest domeniu nu s-au întâmplat, ba dimpotrivă, aşa că şansele mele de a-mi vedea visul cu ochii tind spre zero.

Fără a avea, cîtuşi de puţin nostalgia trecutului, vreau să spun că atunci lucrurile erau simple: aveai o locomotivă cu aburi, îţi trebuiau cărbuni şi apă, un mecanic şi un fochist care alimenta maşinăria. Astăzi, lucrurile sunt mult mai complicate, mai avansate tehnologic, deci ar trebui să meargă mai bine. Da de unde! Mai multe articole apărute în presă ne informează că „trenurile din România circulă cu viteze mai mici decât cele tractate de locomotive cu aburi în urmă cu peste un secol”!.

Sunt tot felul de semne de întrebare. Astfel, ştiam că linia ferată Iaşi-Bucureşti este electrificată. Şi totuşi, am văzut trenuri plecând/venind pe această rută tractate de locomotive Diesel. Să se fi descoperit că motorina e mai ieftină decât energia electrică? Şi mai puţin poluantă?

Un soi de răspuns – deloc dorit - am primit în zilele din urmă, aflând de blocajul în circulaţia trenurilor la intrarea/ieşirea în/din Bucureşti. Trenuri tractate de locomotive electrice. Pentru că nu era curent, sau erau variaţii de tensiune. Şi atunci s-a recurs la remorcarea cu locomotive Diesel. Dar, oricum, s-au produs întârzieri de zeci de minute, chiar de ore întregi la fiecare tren, foarte mulţi călători renunţând acest mijloc de deplasare în favoarea celor auto. Încă o pagubă, încă o palmă oe obrazul unei entităţi care, altădată, era considerată a doua armată a ţării, iar acum a ajuns a n-şpea roată la locomotivă.

În mod cert, toate calculele arată că transportul – de călători şi mărfuri – pe calea ferată este mai ieftin şi mai puţin poluant decât cel de pe şosele. Dar există cineva (a se citi un grup numeros) care are interesul ca, mai întâi. să se falimenteze companiile actuale, pentru a prelua, apoi, totul pe mai nimic şi a trece la profit.