U.E. intră, în fine, la puşcărie!

 Dorian OBREJA

Nu vă lăsaţi păcăliţi(confuzionaţi de cele scrise mai sus: nu e vorba câtuşi de puţin de iniţialele Uniunii Europene, ci de cele ale unei persoane (în ordinea nume, prenume), extrem de mediatizată în România în ultimele două decenii. Mediatizarea extremă a fost pe deplin justificată, având în vedere jaloanele din ascensiunea, dar şi cele din decăderea personajului.

După 2004, subiectul acestor rânduri a fost consilier prezidenţial, şef al Cancelariei Prezidenţiale, deputat, ministru al Turismului şi apoi al Dezvoltării Regionale. Zece ani mai târziu, cariera sa politică înregistra un punct de maximum, datorită ipostazei de candidat la alegerile prezidenţiale - la care, din păcate pentru personaj, dar din fericire pentru naţiune, a obţinut doar 5,20 la sută din voturi. În treacăt fie spus, mie mi se pare mare şi acest scor, dovedind că mai existau oameni (aproape 500.000!) care, după toate dezvăluirile presei, mai acordau credit personajului.

Doar trei luni mai târziu după alegerile menţionate, se putea consemna începutul declinului, prin prima reţinere şi apoi arestare, în dosarul „Microsoft”, acuzaţia fiind de trafic de influenţă şi luare de mită. După care, dosarele, procesele şi sentinţele au început a curge pe bandă rulantă, făcând ca personajul să pară un colecţionar bizar de cât mai multe infracţiuni; printre aceste dosare, le aduc aminte doar pe cele privitoare la „Gala Bute”, „Hidroelectrica” şi campania prezidenţială din 2009.

În 2018, telenovela se amplifică, prin înregistrarea primei fugi în străinătate, şi anume în Costa Rica, unde ceruse azil politic şi unde a fost reţinută, încarcerată şi apoi eliberată. Motivul fugii era întemeiat: aşteptarea unei sentinţe mari în dosarul „Gala Bute” – şi sentinţa a fost de 6 ani de închisoare. Parcă trasă a xerox a fost reacţia şi la a doua sentinţă (tot 6 ani) în acelaşi dosar, în aprilie 2022, -, numai că subiectul sentinţei n-a apucat decât să ajungă în Bulgaria, la graniţa acesteia cu Grecia; auorităţile din cea dintâi ţară amintită au reţinut-o, iar instanţele au decis extrădarea în România, care, odată îndeplinită, va marca începutul executării pedepsei.

Desigur, cum e legea la noi în ţară, nu va face chiar şase ani (poate va scrie şi cărţi, diminuându-şi perioada de recluziune). Numai că, între timp, celelalte dosare se apropie tot mai mult de finaluri care ar putea însemna alte condamnări la puşcărie (de exemplu, 8 ani în cazul campaniei prezidenţiale din 2009). Mai usturător e faptul că, pe lângă statul la răcoare, trebuie plătite şi despăgubiri, iar alte sume trebuie confiscate – doar în „Gala Bute” e vorba de vreo 5 milioane de euro!

Convingerea ex-demnitarului este una cât se poate de subiectivă: „se pare că nu există justiţie pentru mine”, şi e însoţită de acuza că ar fi vorba de persecuţie politică. I-auzi!

Am acordat mai mult spaţiu acestui subiect şi am încercat să scriu „la rece” (deşi consider personajul toxic şi cred că a făcut foarte mult rău, în fel şi chip), pentru că mi s-a părut a fi o ilustrare perfectă a unei expresii care circulă de pe la 1400, şi anume „sic transit gloria mundi”. Cei care nu iau aminte la adevărul din această expresie şi se cred invincibili sau/şi intangibili nu fac decât să rişte a repeta soarta personajului din rândurile de mai sus, precum şi a locatarului principal de la Cotroceni din acele vremuri şi a fiicei mai mari a acestuia...