Uau: Iaşul a ajuns pe locul doi la populaţie! Şi ce dacă?

Foarte de curând, media de toate tipurile din dulce târg al Ieşilor, precum şi o mulţime dintre cei mai activi participanţi pe reţelele virtuale de socializare – pe conturile proprii, pe pagini sau grupuri special create întru slava urbei de pe Bahlui – au exultat, titrându-şi informaţia triumfalist, prin marcarea unei „performanţe” de zile mari. În sinteză, ştirea se referă la faptul că Iaşul a ajuns pe locul doi în topul celor mai populate oraşe din România.
Eu spun că era normal să se înregistreze un asemenea rezultat extraordinar, dacă ţinem seama de personalităţile care s-au perindat în ultimele decenii pe la vârful administraţiei locale, dar mai ales de eforturile acestora de a face din oraş un adevărat magnet...Glumesc, desigur!
În primul rând, informaţia e bazată pe cifre provenite de la Institutul Naţional de Statistică, entitate care, ca la fiece început de an, emană un comunicat referitor la „mişcarea naturală a populaţiei”. Or eu sunt mai realist şi obişnuiesc să mă iau după datele de la recensământ, mai ales că instituţia amintită a ridicat oarece semne de întrebare privind numărul exact al locuitorilor taman când era lumea mai dragă, adică înaintea unor alegeri...
În al doilea rând, chiar dacă e să fie aşa, mă văd nevoit să reiau, obsesiv, acel „şi ce dacă?”. Poate nu ştiaţi, dar suntem pe acelaşi onorant loc doi, tot după Bucureşti, atât în ceea ce priveşte suprafaţa totală a spaţiilor de birouri, cât şi numărul de metri pătraţi (de birouri) la mia de locuitori. Dar toate aceste locuri doi ne ajută precum o bine cunoscută şi plăcut mirositoare substanţă folosită prin biserici la masarea unui picior de lemn (indiferent de esenţa acestuia). Dacă Iaşul numără, periodic, mai mulţi locuitori, acest fenomen se datorează, mai ales, numărului mare de elevi şi studenţi. Întrebările sunt: câţi dintre aceştia rămân aici, ce le oferă Iaşul pentru a-i păstra.
Iaşul e foarte departe (nu doar geografic) de Bucureşti, fiind de aproape patru ori mai sărac; în asemenea circumstanţe, nu-i rămâne decât a se „bate” cu Clujul (potrivit unor opinii, am fi cu trei ani rămaşi în urmă faţă de acesta) şi Timişoara. A reuşit, zice-se, să le devanseze la capitolele amintite, dar aş fi preferat să o facă la unele cu adevărat importante, cum este nivelul de trai, produsul intern brut (cu 20 la sută mai scăzut decât media la nivel naţional!), dezvoltarea economică şi atragerea de investitori (din ţară şi, mai ales, de afară). Iaşul îşi poate aroga doar titlul de capitală „bogată” a celei mai sărace regiuni din ţară, dacă termenul de bogată înseamnă, printre altele, şi prezenţa a foarte puţini întreprinzători străini. Apoi, o cifră care pune serios pe gânduri se referă la cei care deţin un loc de muncă – aproximativ 150.000. Şi restul? Dumnezeu cu mila...Din media mai aflăm că „Iaşul e cel mai ne-european dintre marile oraşe româneşti”, că este codaş la investiţii în general, la investiţiile străine, la numărul de tineri întreprinzători şi la acela al locurilor de muncă. Bomboana de pe colivă: proiectele importante ale judeţului Iaşi nu s-au regăsit printre priorităţile bugetului adoptat de către Parlament în urmă cu un an. Iar bătaia de joc cu autostrada A8 e încă un exemplu. La ieşeanul sărac, nici parlamentarii nu trag...