Uau: Iaşul. şi Versailles, şi Manhattan!!!

 Dorian OBREJA

 

Printre calităţile multor oameni se numără aceea de a visa frumoşi, cu ochii deschişi.

Se întâmplă asta şi oamenilor cu profesii serioase şi bine raportaţi la realitate, cum ar fi jurnaliştii. Mi s-a întâmplat şi mie, prin urmare. Şi mi-am povestit visul, sau forma unui articol, ce a văzut lumina tiparului în urmă cu aproape două decenii, articol ce avea titlul „Să transformăm Bahluiul într-o Senă”. Vedeam acest curs de apă (ezit să-i spun râu, nu doar ţinând cont de etimologie, cuvântul, de origine cumană, semnificând un pârâu mocirlos) semănând, estetic, amenajat precum fluviul ce străbate Parisul, cu poduri şi cheiuri frumoase, zonă de romantism şi relaxare. Din păcate, visul nu mi s-a îndeplinit. Ce a ieşit, prin cheltuirea multor bani europeni, plus autorizarea unor afacerişti de a-şi planta blocuri nu tocmai de bun gust se vede cu ochiul liber. Se vede urât!

În fine, să trecem mai departe. O parte a zonei Palas a fost comparată de către un fost edil (căruia i se apropie tot mai mult statul la răcoare pentru oarece matrapazlâcuri/amantlâcuri), mândru nevoie mare, ca tot omul venit de pe la ţară, cu jocurile de apă dintr-un celebru parc din Franţa, declarându-se că avem şi noi Versailles-ul nostru. Diferenţele sunt nesemnificative: obiectivul francez are 30 de bazine de apă şi 50 de fântâni arteziene cu jocuri multiple (numai cel denumit al lui Neptun are 150 de tipuri de efecte...).

Acelaşi ansamblu de clădiri pomenit mai sus, aflăm din presă, urmează să se extindă. Mai ales spre pârâul amintit. Astfel încât, măcar în glumă, vom putea spune că va avea loc transformarea Palas în Bahlas! Asta aproape că îmi aduce aminte de Dallas, şi veţi vedea mai în final de ce. Personajul care a realizat ansamblul şi se ocupă de extinderea lui, sortit, cândva, a face savarine, suferă şi dânsul, probabil, de simţul realităţii, dacă este să ne luăm după o recentă declaraţie a sa, în cuprinsul căreia afirmă că una dintre noile construcţii „va fi Manhattan-ul Iaşului”. Ar fi de făcut câteva precizări: în primul rând, Manhattan este o insulă, cu o suprafaţă de 60 km pătraţi şi vreo două milioane de locuitori; apoi, este un cartier cu zgârie-nori adevăraţi, adică foarte înalţi, dintre care campionul este One World Trade Center, măsurând 541 metri! Ceea este proiectat a se face la Iaşi înseamnă nişte zgârie-norişori (plutind foarte jos), adică turnuri de circa 100 metri.

În urmă cu peste 2 decenii, undeva printr-o localitate amărâtă din Bărăgan, primul milionar în dolari al României îşi făcea un domeniu denumit „Dallas”, domeniu pe care, printre alte kitsch-uri, se afla şi o copie mititică a Turnului Eiffel. Mi-e teamă – dar nu există leacuri pentru ase,menea maladii – că grandomania de care suferea a molipsit şi pe alţii, dintre care pe unii i-am amintit mai sus, şi cărora le-aş adresa îndemnul „sutor, ne ultra crepidam”, dacă aş avea cea mai vagă bănuială că ştiu limba latină. Dar ei, bieţii, nu o prea cunosc nici pe cea maternă...