Ultima bombă în UE: VIOREXIT; în UK, ar putea avea loc THEREXIT!

  Dorian OBREJA

 

Să o luăm metodic...

Potrivit unei rezoluţii a Organizaţiei Naţiunilor Unite, ambasadele statelor în Israel sunt la Tel Aviv, decizie reamintită în urmă cu aproape un an de către un purtător de cuvânt al Comisiei Europene, precizare intervenită în urma unei declaraţii a liderului principalului partid aflat la putere în ţara noastră, conform căreia, atunci, executivul „adoptase deja un memorandum privind mutarea Ambasadei României în Israel de la Tel Aviv la Ierusalim”. Cu acelaşi prilej, purtătorul de cuvânt a reiterat că „Uniunea Europeană sprijină cu fermitate soluţia celor două state (...) cu Ierusalimul ca viitoare capitală a ambelor state”.

Acum două zile, un alt oficial al Uniunii Europene a subliniat că „privind Ierusalimul rămâne neschimbată”. De această dată, precizarea a survenit ca reacţie la o altă declaraţie, făcută în aceeşi zi, de către premierul României, la Washington, declaraţie pe care o citez integral, pentru că textul spune foarte multe: ”Sunt încântată să anunţ astăzi, în faţa audienţei AIPAC ( Comitetul americano-israelian pentru politici piublice), că, după finalizarea analizei de către toţi actorii constituţionali implicaţi în procesul decizional din ţara mea şi în deplin consens, eu, ca prim-ministru al României, şi Guvernul pe care-l conduc vom muta ambasada României la Ierusalim, capitala Israelului”. Înainte de alte comentarii, aş atrage atenţia că presa nu a citat exact declaraţia: eu, cu urechile mele, am auzit formularea „Guvernul meu”, în vreme ce ştiam că executivul este al ţării, nu al unei persoane (sau unui partid)!!!

În perioada actuală, după cum probabil mai toată lumea ştie, România deţine preşedinţia Cobsiliului UE. Premierul ţării ce deţine această funcţie face o declaraţie ce contrazice flagrant şi total poziţia UE. Ne aflăm, aşadar, în faţa unui conflict major de opinii/interese, asta pentru a folosi o expresie mai blândă. O revenire ulterioară, în cuprinsul căreia se afirmă că a fost vorba de „o opinie personală”, agravează şi mai mult lucrurile, întrucât personajul în discuţie nu era invitat acolo ca persoană fizică, ci drept premier.

În mod logic, personajul, rostind o asemenea alocuţiune, s-a exclus din UE, deci avem de a face cu un Viorexit. În mod normal, partidul din care provine sau Parlamentul ar trebui să o retragă din funcţie. Dacă nu o vor face, ar trebui ca acest lucru să fie solicitat de UE. Dacă nici asta nu se va întâmpla, lucrurile vor fi de înţeles doar pentru anumiţi prieteni...

Nu a trecut neobservată nici gafa cu Champ David (după care ar urma, eventual, una cu Month Venus), dar asta e deja floare la ureche...

Între timp, în Marea Britanie, unde nu zilele, ci ceasurile pînă la Brexit sunt tot mai puţine, nici primul ministru nu se simte prea bine. Se vorbeşte tot mai insistent de probabilitatea unui complot parlamentar, vizând înlăturarea premierului de la conducerea Brexit, dar şi de aceea privind pierderea funcţiei de şef al executivului, aşa că am putea asista şi la un Therexit!

Vremuri tulburi...