Un sfert de veac de libertate evenimenţială

 

Dorian OBREJA

Vrând-nevrând, trebuie să încep rândurile editorialului de astăzi – unul dintre puţinele, trebuie să recunoaşteţi, aflate sub semnele subiectivismului şi nostalgiei, unul dintre foarte puţinele, dacă nu singurul, în care autorul este „eroul” despre care se scrie – apelând la cel puţin două definiţii din dicţionarele de specialitate.

Prima afirmă că „libertatea este un concept filosofic a cărui semnificaţie ar putea fi rezumată prin sintagma „lipsa constrângerilor”. Cea de a doua, aplicată punctual la conţinutul acestui text, subliniază că „libertatea presei priveşte desfăşurarea activităţilor specifice presei, de strângere şi transmitere de informaţii de interes public prin intermediul canalelor media, fără intervenţia guvernului. Libertăţii de expresie i se atribuie, dintr-o perspectivă istorică, un rol esenţial în influenţarea pozitivă a calităţii vieţii cetăţenilor, datorită modului în care susţine practicile sociale ale democraţiei, pieţei libere şi investigaţiei ştiinţifice şi jurnalistice responsabile pentru competitivitatea naţiunilor.”.

„Evenimentul regional al Moldovei” se numără printre cele şapte publicaţii la care am lucrat de-a lungul vieţii de jurnalist (începând cu „Dialog”-ul studenţesc, în anii 70); pe unele dintre ele le-am (co)fondat, pe altele le-am şi condus...

Dar „Evenimentul” (cum îi voi spune în continuare, pe scurt), are, raportat la mine, mai multe particularităţi ieşite din comun.

În primul rând, durata de activitate: iată, în această primăvară, se împlineşte un sfert de veac de când susţin una sau mai multe rubrici săptămânale. Răspunzând, prin martie 1996, unei generoase oferte lansate de fostul coleg şi rămasul prieten Constantin Pălăduţă, am reînceput să scriu, tocmai când, mărturisesc, decisesem să renunţ, dezamăgit şi revoltat de cenzura (sub diferite forme) ce-şi arăta tot mai mult colţii şi afecta tot mai tare libertatea presei. Şi am continuat, indiferent de faptul că la conducerea cotidianului s-au succedat Daniel Bucos, Cătălin Nistor, Dan N. Doboş, Robert Ferenţ sau Dan M. Brezuleanu. Mulţumiri tuturor celor cu numele amintite, dar mai ales lui Vasile Ilegitim, căruia, bănuiesc, i-a plăcut cum scriu şi, ca decident principal, a hotărât să rămân printre colaboratori, stabilind, cred, un record de longevitate (dacă ar fi să glumesc, uneori mă compar cu un media-dinozaur...); din cei treizeci de ani pe care îi va celebra pe 27 mai ziarul, două zeci şi cinci conţin şi contribuţia mea, şi acest lucru este izvor de satisfacţie profesională.

În al doilea rând, şi cu mult mai important, colaborarea la „Evenimentul” a fost una situată sub semnul libertăţii absolute de expresie, absenţei totale a cenzurii (ceea ce nu a exclus deloc responsabilitatea mea, dimpotrivă). Niciodată nu am fost chemat la „guvern” pentru a fi atenţionat sau a mi se transmite indicaţii preţioase, totdeauna mi-au apărut textele fără a se interveni pe ele, chiar dacă, uneori, intrau în contradicţie cu interesele furnizorilor de publicitate (deci de „oxigen” pentru cotidian). Şi pentru aceasta mulţumesc chiar mai mult: gustul libertăţii este inegalabil şi din ce în ce mai greu de aflat şi savurat...

E greu ca, la anii mei, să promit că, şi în următorul sfert de veac, voi continua – desigur, tot aici. Dar atât cât voi putea şi voi fi dorit – cu certitudine!