Unii nu-şi fac treaba, alţii îşi primejduiesc vieţile

 

Dorian OBREJA

E suficient să răsfoim presa ieşeană din ultimii ani pentru a ne convinge, dacă mai era nevoie, că „meseria” de pieton devine din ce în ce mai riscantă.

Noiembrie, anul trecut: o adolescentă este zdrobită pe o trecere de pietoni din Valea Lupului; aprilie a.c.: un bărbat este ucis pe o trecere de pietoni în zona Nicolina; iunie a.c.: o ieşeancă a fost grav accidentată lângă o trecere de pietoni, în Copou. Mai aduc aminte că s-au mai înregistrat accidente şi în locuri unde, teoretic, maşinile nu ar avea ce căuta - pe trotuare sau în refugiile destinate staţiilor de transport în comun!

Bun, dar să nu luăm în discuţie locurile amintite. Cel puţin nu cum sună definiţiile pentru ele. Conform acestora, trotuarul reprezintă „o porţiune special amenajată de-a lungul unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, rezervată circulaţiei pietonilor” (sublinierea îmi aparţine). Cum se prezintă situaţia în realitate? Cred că cel mai sugestivă e imaginea reprezentată de Aleea Decebal (porţiunea paralelă cu Bulevardul Nicolina, dar, în mod egal, şi cea care e în zona Liceului „Cantemir”): maşini parcate pe ambele părţi, inclusiv pe trotuare, aproape de la un capăt la altul. În asemenea circumstanţe, pietonii sunt nevoiţi să meargă pe carosabil, cu toate riscurile care se impun, inclusiv înjurături din partea conducătorilor auto, cărora le este încălcat teritoriul!

Ştiu, mi se va spune, de îndată, că, la cele peste 100.000 de autovehicule câte sunt în Iaşi, numărul locurilor de parcare este cu totul insuficient. Sunt cu totul de acord, dar asemenea situaţie (la care s-ar găsi rezolvări, supra sau subterane) nu poate obliga pe nimeni să se expună riscului de a fi călcat de maşină, rănit grav sau chiar ucis!!!

Colac peste pupăză, ca şi în alte cazuri, când sunt mai importante drepturile individuale decât cele ale comunităţii, nici nu prea pot fi luate măsuri: înainte era voie să fie ridicate maşinile parcate neregulamentar, acum pot fi doar blocate, ceea ce nu rezolvă nimic!

Dar există, cu siguranţă, soluţii tehnice: ori borduri suficient de înalte pentru a nu permite urcarea autovehiculelor (inclusiv ale şmecherilor cu 4 x 4 şi gardă înaltă), ori montarea de stâlpi (suficient de solizi şi adânc ancoraţi) sau garduri (variantă mai costisitoare). Numai că ar trebui ca cineva – şi din administraţia locală, dar şi din poliţia rutieră – să dorească rezolvarea soluţiei şi chiar să purceadă la materializarea acesteia. Deocamdată, nu se vede niciun semn, de nicăieri, privind asemenea intenţii. Probabil se aşteaptă creşterea şi mai mare a numărului de accidente sau întâmplarea unor tragedii (aşa cum s-a întâmplat cu Bulevardul Ştefan cel Mare, închis nu doar de formă, cu lanţuri, abia după ce a murit un om).

Câtă vreme cei numiţi nu se achită de sarcinile lor – pentru care sunt plătiţi, şi încă bine -, orice pieton aflat într-una din situaţiile mai sus amintite îşi va primejdui viaţa. Fără ca acei indirect vinovaţi să plătească pentru asta!