Urmările războiului – în farfuriile noastre

Dorian OBREJA

Iar dacă ar fi doar în farfurii, ar mai merge, dar e vorba, în cele din urmă, de sănătatea trupului și a minții, ce poate fi (și, în multe situații, chiar este) afectată de ceea ce consumăm.

Trebuie, din startul acestor rânduri, să fie făcute câteva precizări. Când se folosește termenul de război (în locul căruia rușii preferă expresia ”operațiune militară specială„) este vorba, desigur, de conflictul din Ucraina. Acest subiect și toate cele ce derivă din el or nu sunt tratate în presa românească, ori sunt abordate prin prisma unui partizanat care nu se știe cui folosește. Tăcerea și partizanatul nu au cum înlocui analize obiective, urmate de propunerea unor soluții cât mai realiste. Iar realist înseamnă că vecinii noștri din nord pot fi ajutați fără ca aceasta să echivaleze cu crearea unor probleme în țara noastră.

Am început abordarea subiectului plecând de la o relativ recentă declarație a celui care, cât mai vegetează la Cotroceni, visează la poziția de secretar general al NATO: ”...nu au fost comercializate produse care trec prin România. Nu a fost afectată piața românească de produsele care doar tranzitează România”. De asemenea, executivul a susținut că ”din octombrie 2023 până în prezent, nu au intrat cereale ucrainene pe piața din România”.  

Câtă credibilitate mai pot avea personajele/autoritățile în circumstanțele în care datele făcute publice contrazic total afirmațiile? Potrivit celor transmise de către Institutul Național de Statistică, numai în 2022, România a importat de peste 20 de ori mai multe agro-alimentare ucrainene decât în 2021; țara noastră a importat în aproape doi ani de la invadarea Ucrainei circa 2 milioane de tone de floarea-soarelui, 640.000 tone porumb, 190.000 tone grâu – conform Autorității Vamale Române; de asemenea, se importă, din aceeași sursă, făină, zahăr (peste 140.000 tone în 2023), ulei, carne, ceapă, dar și dulciuri (aici făcând afaceri colosale un fost președinte de  la Kiev). Ucraina a ajuns pe locul 4 ca valoare a importurilor noastre de produse de acest gen. Mai mult decât atât: potrivit unui oficial de la Kiev, România, China și Turcia sunt cei trei mari importatori de produse agricole! S-au aplicat tactici simple: importurile au putut fi posibile numai pe bază de licență, iar contractele în derulare nu au fost suspendate, dar și tactici neortodoxe, constând în plasarea unor etichete ce indică altă origine decât cea reală.  

Poate urmările importurilor nu ar fi grave, dacă țara de la nord ar respecta normele europene din agricultură. Cum, însă, asta nu se întâmplă, unele produse conțin pesticide peste limitele admise, substanțe pentru creștere rapidă, deparazitare sau antibiotice, iar altele sunt modificate genetic (conform unui raport al Departamentului pentru Agricultură al SUA)  - ceea ce a dus și la contaminarea unor produse similare românești.

Situația este, în aceeași măsură, gravă și delicată, prin multitudinea de urmări – începând de la problemele generate producătorilor români, prin prețurile de dumping, și continuând cu creșterea numărului de accidente, în special pe șoselele din Moldova, dar mai ales ținând cont de efectele asupra sănătății. Cât privește mult invocata ajutorare a vecinilor, am înțeles că agricultura de acolo este cale de profit uriaș pentru oligarhi ucraineni, dar și companii din SUA, Germania, China, Arabia Saudită și chiar Rusia  (care exportă cereale ucrainene etichetate ca fiind rusești)!