Vacanţa începe la Iaşi!

 Am fost, nu demult, în casa lui George Topârceanu din dealul Copoului. Orologiile oraşului se pregăteau să bată miezul nopţii - nu e vorbă să fie: din turnul cu ceas al Palatului Culturii încă răzbate, la ore fixe, „Hora Unirii”! Odaia cea mare a casei în miniatură, unde Demostene Botez l-a găzduit pe Topârceanu, şi unde acesta din urmă avea să rămână până la sfârşitul vieţii, era ticsită de oaspeţi. Se întâmpla în plină lună mai, la „Noaptea Muzeelor”, când florile de liliac – acelea care nu îl lăsau pe Topârceanu să moară, cum povestea duduia Otilia Cazimir şi cum ne istorisea muzeografa, se scuturaseră deja. Chiriaş grăbit, Topârceanu a scris cea mai – fără doar şi poate! – frumoasă poezie despre Iaşi, imortalizând „oraşul istoric, oropsit ca-ntotdeauna” ca fiind deopotrivă „... oraş al păcii, al poesiei, şi-al iubirii,/ Unde se întrec în graţii fetele cu trandafirii”...
Din atmosfera aceasta copleşitor de nostalgică m-a extras, brutal, o „duduiţă” care i s-a adresat iubitului ei: „Hai, dragă, să mergem de aici! Doar ştii că sunt alergică la acarieni!”.
... Am aterizat forţat. Se dusese naibii toată poezia!

Poate că s-au schimbat multe de la Topârceanu încoace. Poate că, între timp, Iaşul nu mai este tocmai un „oraş al păcii” - conflictele contemporane sunt de-a dreptul spumoase - dar este imposibil să nu fi rămas ceva din spiritul veacului trecut, surprins în versuri care cântăresc mai mult decât toate sloganurile, afişele, „proiectele” cu mascote sau fără. Sau poate că este vorba doar de modul în care alegem să privim lucrurile.
Zilele acestea, am auzit numeroase personalităţi vorbind la superlativ despre Iaşi, despre realele sale şanse de a deveni Capitală Culturală Europeană în 2021. Unii dintre ei poate sunt doar amabili. De aceea, prefer varianta lui Topârceanu pentru a vă reaminti să veniţi la Iaşi!

Zilele acestea, în plină ediţie a II-a a Festivalului Internaţional al Educaţiei, actorii joacă pe scene mai mult sau mai puţin convenţionale, dar şi în plină stradă, bucurându-se de întâlnirea cu publicul; absolvenţii celor cinci universităţi de stat ieşene se răsfaţă mărşăluind în văzul tuturor celor care îşi amintesc nostalgici sesiunile cu... cartofi prăjiţi la reşou, scriitorii îşi lansează cărţile la mall; creatorii populari se mândresc cu iile lor fabuloase, în faţa Palatului Culturii, artiştii plastici se dezlănţuie pe simezele tuturor galeriilor de artă din oraş; artiştii din teatrele lirice din România şi-au dat întâlnire la Opera ieşeană; poeţii - cu zecile - recită în vecinătatea Teiului lui Eminescu din Copou.
Ieşiţi în oraş! Căutaţi, timp de zece zile, până pe 29 iunie, vecinătatea personalităţilor pe care de obicei le vedeţi la televizor, bucuraţi-vă de creativitatea oamenilor care chiar au ceva de spus despre lumea în care trăim, în care visăm. Vor veni zile în care să ne întoarcem la „acarienii” noştri, fie că aceştia se traduc în şantiere interminabile, parcări sau... tei. Că tot au înflorit!