Valsând cu hienele

Un an, atât a trecut de la ultimele alegeri, când am pus ştampila pe buletinul de vot cu gândul că ne va fi mai bine. Din păcate, cu toţii ne-am păcălit -- şi cei care au votat oamenii actualei puteri, şi cei care le-au girul candidaţilor care sunt acum în Opoziţie. Nici unii, nici alţii nu fac nimic bun pentru oameni, deciziile lor sunt doar pentru propriul trai şi propria bunăstare. Au decis să ofere salarii mai mari doar pentru parlamentari, beneficii exclusiv pentru ei şi legi înrobitoare pentru popor. Preţuri mai mari de la o lună la alta, tot felul de decizii aberante (cum ar fi manualul de educaţie fizică), bugete mici pentru sănătate (acum înţelegeţi de ce fug medicii şi de ce mor oamenii prin spitale), sprijin pe sponci pentru mediul de business (aţi numărat câte falimente au fost în ultimii ani?), cam asta s-a văzut. Politica pe care o duc e lipsită de orice transparenţă, în schimb intenţiile le sunt clare -- trăiesc doar pentru ei şi pentru punga lor! În rest, nepăsare şi mult sictir, atitudine care, din păcate este contagioasă.

În lipsa unui trai sigur norodul s-a înrăit. Nu trece o zi să nu afli de tot felul de crime, de nenorociri, de situaţii care mai de care mai sângeroase. Sunt tot mai mulţi traficanţi de droguri şi tot mai multe copile care fac prostituţie, unele pe sume mult mai mici decât preţul unui pachet de cafea. Poliţiştii au ajuns să cadă seceraţi sub bâtele oamenilor fără căpătâi ori să fie spintecaţi de tot felul de nemernici, străzile s-au umplut de cerşetori care şi-au luat în proprietate şi scările de bloc de te temi să ajungi şi acasă.

Oameni pe care îi credeai prieteni te stropesc cu venin ori de câte ori îşi muşcă limba ca nu cumva să scape vreun cuvânt care i-ar deranja pe cei pe care îi linguşesc şi se miră că nu întorci şi celălalt obraz. Nu am înţeles niciodată de ce ar trebui să stai şi să iei palme de la tot felul de personaje cărora le-ai face o mare onoare onoare dacă le-ai răspunde la salut sau să suporţi părerile unor oameni al căror adevăr este departe de grila personală de valori.

La cum au mers lucrurile în acest an am avut de multe ori senzaţia că lumea este un mediu nesigur, iar bombele care au explodat prin tot felul de locuri public din ţări civilizate au confirmat cumva această părere. Am aflat (încă o dată) şi cât de prost-crescuţi suntem câteodată, când ne umflăm muşchii orgoliului pentru a le arăta celor cu care interacţionăm cât de deştepţi suntem. Am remarcat acest lucru la mulţi tineri, dar şi la persoane cărora vârsta ar fi trebuit să le aducă înţelepciune. Momentul de linişte şi de ascultare m-a ajutat să pricep cum stă treaba cu matematica palmelor acceptate şi nu ţine deloc de actul fizic, ci doar de propria înţelegere a fiinţei.

Trădări, certuri, scandaluri, crime, furturi, multă minciună distilată în aşa-zise intenţii bune, cam aşa a arătat mare parte din tabloul acestui an. O imagine departe a fi rozalie şi care ar determina pe oricine să caute adevărata linişte şi să se întrebe când vor veni acei o mie de ani de pace, aşa cum spun cărţile sfinte? Sau poate că încă nu am parcurs toate filele Apocalipsei, inclusiv a celei din interiorul nostru, care ne împinge la tot felul de lucruri necurate şi ne invită la dans cu hienele, aşa că mai avem de pătimit până când liniştea se va aşterne în noi şi în jur.

Maura Anghel