Vrem poliţie pe stradă!
Dimensiune font:
Dorian Obreja
În legea fundamentală care ar trebui să guverneze un stat civilizat, precum se consideră România – mă refer la Constituţie – există un articol, 23, căruia ar fi necesar să i se acorde mult mai multă şi în permanenţă importanţă, ce stipulează că „libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile”.
Ca orice prevedere constituţională, şi aceasta revine unor anume autorităţi, în speţă, în primul rând, poliţiei, dar, anterior şi ulterior comiterii unor infracţiuni, şi altor instituţii. Se achită toate acestea de misiunea lor? Iată o întrebare la care, din păcate, este greu, dacă nu imposibil să se răspundă cu un „da” ferm”.
Dacă este să mă refer doar la tragedia descoperită recent la Caracal, cred că trebuie plecat de la anumite date statistice. Conform acestora, în ţara noastră are loc un viol la fiecare 4 ore, numărul infracţiunilor de acest fel fiind în creştere. Cu toate acestea, paradoxal, dar mai ales generator de indignare şi revoltă, noul Cod Penal intrat în vigoare în urmă cu 5 ani prevedea pedepse mai blânde pentru autorii unor asemenea fapte. Dacă ne îndreptăm atenţia şi spre un alt indicator important, şi anume rata criminalităţii, este de apreciat scăderea acesteia în ultimele două decenii, dar, dacă ne raportăm – şi e necesar să o facem! – la situaţia de ansamblu printre statele Uniunii Europene, nu se poate să nu constatăm că România ocupă în clasament un loc încă departe de aşteptări. Mai clar, departe de starea de siguranţă...
Întorcându-ne la principala instituţie cu atribuţii în domeniu, potrivit unor date Eurostat, numărul poliţiştilor din România era egal cu cel al omologilor lor din Olanda sau Grecia (ambele ţări cu populaţie mult mai mică), adică circa 55.000. Alte date, provenind de la oficialităţile române, relevă o realitate diferită, cel puţin la prima vedere, numărul angajaţilor în poliţie fiind de aproximativ 80.000! Diferenţa, foarte mare, provine şi din aceea că doar circa 40.000 ar fi poliţişti cu adevărat, restul funcţionând în „servicii suport”.
Indiferent după care date ne luăm, există, în mod evident, un deficit de personal. Şi asta de mai multă vreme. Timp în care guvernele şi miniştrii de resort au arătat interes mai degrabă pentru accesul la serviciul de informaţii al instituţiei, decât pentru rezolvarea problemei majore,
Am fost, în ultimele trei decenii, în mai multe ţări, atât din vest, cât şi foste membre ale lagărului socialist. Am văzut politişti pe trotuare, care patrulau şi acţionau când era cazul. Am văzut patrule de poliţie, în maşini sau pe motociclete, care monitorizau permanent traficul şi interveneau prompt când se impunea. Nu vreau să idealizez: aproape sigur, şi în acele ţări există probleme. Numai că, la noi, la deficitul de poliţişti se adaugă şi „invizibilitatea” lor.
Comentând cazul de la Caracal, un specialist spunea că, dacă potenţialii infractori s-ar simţi supravegheaţi, ar renunţa la faptele plănuite sau le-ar comite mai rar. Sunt pe deplin de acord cu acest punct de vedere, motiv pentru care militez pentru ieşirea poliţiei în stradă!
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau