Vremuri mai grele sau oameni mai...ușuratici?

 Dorian OBREJA

Printre atâtea citate care vin să demonstreze înțelepciunea acumulată de-a lungul timpului, am aflat unul care nu este doar interesant, dar se și potrivește perfect perioadei în care ne aflăm. Se afimă acolo că „vremurile grele creează oameni puternici, oamenii puternici creează vremuri ușoare, iar vremurile ușoare creează oameni slabi”. Obiectiv judecând lucrurile, s-ar zice că ne situăm într-o fază precum cea menționată în  final.

Ieri, se părea că iarna a venit în România, sau cel puțin în sud-estul ei. O venire cumva la timp, având în vedere că, peste 4 zile, debutează anotimpul rece și calendaristic. O venire destul de abruptă, totuși, și, mai ales, deloc specifică, ținând cont că era vorba de un ciclon mediteraneean, deci din sud, care a adus ninsori, vânt și viscol. De regulă, iarna la noi venea cam din nord-est, dinspre Siberia, dar constatăm că multe lucruri se schimbă radical în mai toate domeniile.

Viscolul puternic și ninsoarea abundentă au făcut ca, în zona menționată, să fie închise zeci de drumuri naționale, porturile din Dobrogea, podul suspendat de la Brăila, și autostrăzile A2 și A4, zeci de mașini  fiind blocate în trafic; de asemenea, multe trenuri fie au fost anulate, fie au înregistrat întârzieri (și mai mari ca de obicei...). Au apărut probleme și privind furnizarea de curent electric și apă, iar unele scoli vor avea astăzi cursurile suspendate.

Fenomenul, în condițiile moderne, era progonozat și, urmărit fiind prin satelit, așteptat la orele la care s-a și manifestat. Cu toate acestea, ca de obicei în ultimele decenii, autoritățile par a fi fi fost luate prin surprindere, ținând cont de amploarea urmărilor. Toate acestea generează, firesc, întrebarea dacă vremurile sunt mai grele sau oamenii mai...ușuratici - în relația și confruntările cu mediul și vremea.

Secolul precedent, cu două conflagrații mondiale, dar și cu numeroase episoade de vreme extremă, a dus la nașterea unor oameni mai puternici și căliți, dar care, din păcate, au manifestat dacă nu ostilitate, atunci indiferență față de natură, îndeosebi față de fenomenul încălzirii globale. Iar acum nu facem altceva decât să culegem roadele unui asemea mod de a gândi și (nu) acționa.

Iar dacă, totuși, mai sunt și avocați ai nepăsării și neimplicării responsabile, care să susțină că vremea de astăzi este comparabilă cu cea din trecut, câteva date din istoria acesteia sunt de natură să prezinte situația în lumina reală. Potrivit acestor date, iernile cu cele mai mari recorduri ale grosimii stratului de zăpadă au fost în 1954, 1985, 1892, 1932, 1929, 1901 și 1945. Memorabilă este iarna din 1954, când s-au înregistrat numeroase episoade foarte puternice de viscol, cu viteze ale vântului de peste 120 km/h; tot atunci, stratul maxim de  zăpadă măsurat (la stațiile meteo) a avut 173 cm la Călărași și 150 cm la Turnu Măgurele, dar, în multe locuri, vântul a ridicat troiene de zăpadă de înălțimi mult mai mari, ajungând până la 3-4 metri. De asemenea, iarna din 1985 a fost una grea, datorită temperaturilor extrem de scăzute - între minus 20 și minus 30 de grade.

În zilele noastre , putem spune că iernile sunt tot mai blânde, cu puțin ger și puțină zăpadă, pentru că lunile acestui anotimp sunt mai calde (s-au înregistrat plus 18 grade de Crăciun și chiar plus 20 de grade în ultimele zile din decembrie!).

Să ne dorim, oare, vremuri grele, care să creeze oameni puternici?