Biserica Nicoriță - GALERIE FOTO
Dimensiune font:
Campanie de informare derulată de Centrul de Pelerinaj „Sfânta Parascheva” şi cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”:
Biserica „Nicoriţă”
Redescoperiţi bisericile şi mănăstirile din Arhiepiscopia Iaşilor, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei - astăzi, Biserica „Nicoriţă”, cu hramul „Sf. Ioan cel Nou” (2 iunie)
Biserica „Nicoriţă” se află în partea de răsărit a oraşului Iaşi, pe dealul Tătăraşilor. Monumentul istoric ocupă o poziţie dominantă pe versantul Tătăraşilor, putând fi văzută de departe.
Biserica mănăstirii Nicoriţă a fost construită în perioada 1626 - 1627, de hatmanul Nicoară Baltag, zis Nicoriţă, şi de jupâneasa lui, Todosia, pe vremea când scaunul Ţării Moldovei era ocupat de fratele ei, Miron Barnovschi. Pe locul unde astăzi se află biserica Nicoriţă, exista o biserică de lemn, cu acelaşi hram, făcută în amintirea momentului când domnitorul Alexandru cel Bun întâmpina aici moaştele Sf. Ioan cel Nou de la Cetatea Albă (1402). „Pe ruinele acestui aşezământ, apărea lăcaşul ridicat de Nicoriţă, cu turn-clopotniţă ridicat peste pridvor. Biserica a fost vizitată, în secolul al XVII-lea, de patriarhul Macarie, tatăl călătorului Paul din Alep. Dintre cele patru clopote ale aşezământului, unul a fost turnat la Braşov, în 1790. Biserica nu mai are inscripţii vechi, deasupra uşii de la intrare păstrându-se doar una, în limba greacă, referitoare la reparaţia făcută la 1814 de arhimandritul Nicodim Vanzarve, care i-a adăugat pridvorul şi clopotniţa 131. Asupra monumentului s-a intervenit de multe ori: în 1858 (sub îndrumarea arhimandritului Athanasie), când era construită stăreţia, în 1926, când a fost reclădită o parte din casa parohială şi a fost realizată pictura interioară, în 1945 şi 1950, când erau ancorate şi reancorate zidurile afectate de cutremurul din 1940 şi, mai ales, în august-septembrie 1968, când se reuşea o consolidare importantă a edificiului. Din păcate, atunci dispăreau resturile de pictură rămase nevăruite în 1950”, precizează Andi Emanuel Mihalache, cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol”, într-un studiu postat pe site-ul www.monumenteiasi.ro.
Înzestrată de Miron Movilă Barnovschi Voievod cu multe moşii, sate, mori, iazuri şi sălaşe aşezate de-a lungul Moldovei din ţinutul Hotinului şi până la Galaţi, asa cum precizează documentul domnesc dat în Iaşi, la 28 aprilie 1629, biserica Nicoriţă a devenit mănăstire de călugări, fiind închinată locurilor sfinte de la Ierusalim. După secularizarea averilor mănăstireşti din 1864, călugării au plecat, iar mănăstirea a devenit parohială.
Biserica este zidită din piatră şi cărămidă şi este acoperită cu tablă. În exterior, biserica este lipsita de decoraţiuni sau sculpturi reliefate. În interior, naosul şi pronaosul formează o singură navă cu plafonul boltit, având turla aşezată pe arcurile transversale şi longitudinale, semicirculare, în forma octogonală terminată cu cupola semisferică. Planul altarului este o calotă în sfert de sferă.
Catapeteasma datează din secolul XIX, este sculptată în lemn şi prevăzută cu cinci rânduri de icoane. În partea de sud a bisericii, se află fosta stăreţie a mănăstirii, care apoi a servit ca şcoală primară, iar astăzi adăposteşte o grădiniţă. În prezent, Biserica „Nicoriţă” se află într-un proces de restaurare şi consolidare, prin Programul Naţional de Restaurare al Ministerului Culturii şi Cultelor, din anul 1996.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau