Garanţia că Editura „Junimea” va urca încă o treaptă

 Dorian OBREJA 

Înfiinţată în urmă cu mai bine de 6 decenii, Editura ieşeană „Junimea”, în acest interval, a devenit un nume de importanţă în domeniu, mai întâi datorită cărţilor de referinţă tipărite, lărgirii permanente a sferei de activitate, prin descoperirea şi promovarea scriitorilor tineri, înmulţirea continuă a colecţiilor (ajunse acum la 22), înfiinţarea unei reviste, unei librării şi a unei galerii proprii (ultimele două, în noul sediu din Parcul Copou) şi, last, but not least, prestigiului celor care s-au succedat la conducerea ei, dintre care amintesc pe Ilie Grămadă, Mircea Radu Iacoban, Andi Andrieş, Nicolae Creţu, Marius Chelaru, Cezar Ivănescu, Simona Modreanu, Lucian Vasiliu. Cel din urmă, deşi mandatul îi permitea să mai rămână, s-a retras în vară, drept care, organizându-se concurs, cineva a câştigat, dar are de câştigat şi editura, căci noul director este...recidivist, adică a mai îndeplinit aici această funcţie, deci ştie prea bine ce este/mai este de făcut.

Numele – Simona Modreanu. Cu un curriculum vitae absolut impresionant: născută – nu se destăinuie vârsta unei doamne – cu 7 înainte de înfiinţarea Editurii „Junimea”, a absolvit  Facultatea de Filologie a UAIC, la care s-a întors foarte repede, de această dată la catedră, parcurgând, în doar 18 ani, toate treptele de la asistent, la profesor universitar dr. habilitat de literatură şi civilizaţie franceză (precizez că abilitarea de a conduce teze de doctorat reprezintă cel mai înalt nivel de calificare academică).

Am utilizat sintagma „în doar 18 ani” pentru că, în acelaşi interval, Simona Modreanu a mai făcut multe – şi importante – altele: a făcut studii post-universitare la Centrul Universitar Europen din Nany, a urmat etapele unui doctorat în co-tutelă între Universitatea „Al.I.Cuza” din Iaşi şi Universite Paris VII, obţinând titlul de doctor cu lucrarea „Cioran sau ironia ca strategie de refuz... al lui Dumnezeu”, tot la Paris s-a specializat în interpretariat şi (toate lucrurile bune sunt trei) tot în capitala Franţei a fost, timp de 2 ani, director-adjunct al Centrului Cultural Român; la Iaşi, a condus Editura Junimea vreme de 6 ani. Dar să nu credeţi că am zis tot: personajul căruia îi sunt dedicate aceste rânduri, de-a lungul activităţii, a semnat vreo zece cărţi – subiectul lucrării de doctorat revenind obsedant, dar scriind şi despre Eugene Ionesco, realizând un segment dintr-un „Dicţionar francez-român”, sau „cvintetul” „Lecturi nomade”, „Lecturi sedentare” şi „Lecturi infidele”, „Lecturi fluide”, „Lecturi ludice”, a tradus un număr triplu de cărţi Recunoaşterea complexităţii şi calităţii activităţii sale a fost concretizată – doar spicuiesc dintr-o listă foarte lungă - prin devenirea ca membră a Uniunii Scriitorilor din România, numeroase premii dintre care amintesc distincţia de Cavaler al Ordinului „Les Palmes Academiques”...

Întâmplarea a făcut să o cunosc pe Simona Modreanu într-un cerc de cunoştinţe comune, chiar de ziua ei, în urmă cu 7 ani. Şi de atunci, am rămas prieteni, chiar dacă la categoria „speciali”, care vorbesc sau se întâlnesc din an în Paşte, dar, atunci când o fac, pun mesajele sau întâlnirile sub semnul substanţialităţii, adică vorbind despre literatură, cărţile noastre sau ale altora. Cum prieten cu editura amintită la început sunt din 1981 (acolo debutând şi, ulterior, tipărind încă vreo patru volume), subiectiv, mă bucură re-facerea „tandemului” Editura Junimea - Simona Modreanu; obiectiv, ceea ce e cu mult mai important, sunt convins că afirmaţia cuprinsă în titlu se va materializa cu siguranţă şi pe deplin.