Generalul care l-a sfidat pe Hitler și a ajutat la salvarea Parisului

 În săptămânile de după debarcarea din Normandia, când Aliații mărșăluiau prin Franța și armata sovietică avansa din est, retragerea forțelor germane era inevitabilă. În acele momente de cumpănă pentru soarta Europei, generalul german Dietrich von Choltitz a ignorat ordinele lui Adolf Hitler, jucând un rol important în salvarea Parisului de la distrugere.

Pe măsură ce își dădea seama că planurile sale de dominație se prăbușesc, Adolf Hitler a pus la cale un plan de rezistență: tactica pământului pârjolit.

Pe final de război, câțiva militari îl sfidează pe Hitler

Ordinele lui erau simple: ceea ce putea fi apărat trebuia apărat până la ultimul om, iar restul trebuia distrus. Platformele industriale, căile ferate, podurile, centralele electrice, centrele culturale – toate acestea trebuiau bombardate, incendiate sau aruncate în aer de la sol.

În urma acestei strategii, zone mari din Europa – inclusiv din Germania, pe măsură ce armata germană se retrăgea către Berlin – au rămas pârjolite și pustii. 

Majoritatea comandanților germani au urmat ordinele, ucigând mii de oameni, inclusiv femei și copii, și cauzând pagube ireparabile. Însă, în ultimele săptămâni ale regimului nazist, câțiva germani au refuzat să cedeze în fața lui Hitler.

Unii sunt foarte cunoscuți, cum ar fi Claus von Stauffenberg și colegii lui. În iulie 1944, aceștia care au încercat să-l asasineze pe Hitler cu o bombă plasată într-o valiză.

Un alt german care i-a ținut piept lui Hitler a fost ministrul Armelor, arhitectul Albert Speer, care a sabotat așa-numitul „decret Nero” emis de dictatorul nazist, care ordona ca orice obiectiv valoros să fie distrus, chiar dacă se afla pe pământ german.

Jocul dublu al lui Dietrich von Choltitz

Unul dintre cei mai puțin cunoscuți militari care au ignorat ordinele lui Hitler a fost generalul Dietrich von Choltitz, ultimul guvernator nazist al Parisului. 

Mareșalul Erwin Rommel avertizase că, dacă Aliații vor captura Parisul, germanii aveau să primească „o lovitură decisivă din punct de vedere operațional, politic, economic și psihologic”.

Führer-ul era de aceeași părere. În cadrul unei întâlniri care a avut loc la câteva zile după numirea lui Dietrich von Choltitz ca guvernator, i-a spus foarte limpede generalului ce anume aștepta de la el: să apere Parisul până la ultimul glonț și, în cazul în care era înfrânt, să îl distrugă.

Dietrich von Choltitz părea candidatul ideal pentru această sarcină. Își clădise o reputație impecabilă încă din Primul Război Mondial, fiind considerat un soldat excelent și un comandant care urma orbește ordinele.

Însă, conștientizând că războiul era pierdut, generalul Dietrich von Choltitz și-a dat seama că planul lui Hitler era nebunesc și absurd. 

Ceea ce a urmat a fost un joc dublu. Pe de o parte, generalul încerca să supravegheze predarea pașnică și fără vărsare de sânge a Parisului. De cealaltă parte, își convingea superiorii că face totul ca să lupte pentru oraș, să înăbușe insurecțiile și să aplice tactica pământului pârjolit.

Una dintre primele măsuri ale lui Dietrich von Choltitz a fost negocierea eliberării deținuților politici francezi, care erau întemnițați de germani în oraș.

La două săptămâni după ce a devenit guvernator, generalul a căzut de acord cu oficialii francezi ca explozivii plasați de inginerii germani să fie îndepărtați. Astfel, au fost salvate de la distrugere instalații de electricitate și gaz, stații de telefonie și chiar și muzee.

Situația devine tot mai instabilă

Când generalul Luftwaffe, Otto Dessloch, a amenințat că va bombarda orașul, Dietrich von Choltitz și-a dat seama că un atac nocturn întreprins de câteva sute de avioane ar face Parisul una cu pământul. 

Dietrich von Choltitz i-a spus lui Dessloch că orice atac trebuia întreprins ziua, pentru ca soldații lui să nu fie expuși riscurilor. Pe de altă parte, von Choltitz știa foarte bine că un atac pe timp de zi era imposibil, deoarece avioanele aliate controlau spațiul aerian.

Când von Choltitz a amenințat că își va retrage trupele și va arunca vina pe Luftwaffe, Dessloch a cedat.

Între timp, Rezistența franceză preluase controlul asupra Prefecturii și Palatului de Justiție. Poliția, care îi ajutase pe germani să stăpânească orașul, declanșase greva.

Situația devenea tot mai volatilă: constatând că insurgenții nu erau înfrânți, parizienii au ridicat baricade în întreg orașul. S-a ajuns la lupte de stradă și câteva mii de oameni au murit. 

În afară de un obuz țintit în poarta Prefecturii, pagubele materiale au fost limitate. Tancurile germane nu au intrat în oraș și nu s-au folosit obuze de calibru mare și mortiere.

Când Hitler i-a cerut lui von Choltitz să apere orașul „până la capăt”, acesta a susținut că se pregătește să arunce în aer poduri, că orașul arde și că se dau lupte la fiecare colț. În realitate, lucrurile stăteau cu totul altfel.

Cele două fețe ale lui Dietrich von Choltitz

Câteva ore mai târziu, pe 25 august 1944, soldații germani au opus o rezistență simbolică înainte de a se preda. În anii care aveau să vină, politicienii francezi și publicul aveau să-l considere pe Dietrich von Choltitz salvatorul Parisului.

De fapt, la fel ca mulții alții care nu au urmat ordinele lui Hitler în ultimele luni ale războiului, generalul Dietrich von Choltitz este o figură complexă și nuanțată, în niciun caz un „cavaler neprihănit”. 

Fusese un comandant loial, care nu arătase milă în luptă și care fusese implicat în exterminarea evreilor. Însă, văzând că războiul era pierdut, von Choltitz și-a folosit autoritatea pentru a asigura predarea orașului.

În memoriile sale, publicate în 1951, Dietrich von Choltitz afirmă că a ignorat ordinele lui Hitler de a distruge Parisul pentru că iubea orașul și pentru că știa că Hitler înnebunise.

Scepticii afirmă, însă, că generalul nazist a hotărât să salveze Parisul pentru ca familia sa să beneficieze de protecție după încheierea războiului.

Încă se dezbate dacă generalul a avut o revelație privitoare la natura malefică a lui Hitler sau a acționat astfel din considerente pragmatice. Cel mai probabil, adevărul despre Dietrich von Choltitz și rolul său în salvarea Parisului este undeva la mijloc.