Genul tau de suspans: Serge Brussolo, suspans la limita

Suspansul, ca fapt comun al experientei umane, este totusi dificil de analizat, mai ales ca proces psihologic. Asociat cu evenimente tensionate carora vrem sa le cunoastem finalitatea, cat mai curand posibil, are intensitati si durata temporala diferite, in functie de ritmul, directia si personajele care participa la desfasurarea acestor evenimente.

Iar in viata, ca si in cazul cuvantului scris (inteles tocmai ca reflexie a acesteia), suspansul este generat de o varietate de intamplari. Si daca, in viata, nu prea poti alege sa traiesti intamplari care sa creioneze un anumit tip de suspans, un cititor are toata libertatea sa opteze pentru suspansul care ii place.

De ce unii cititori prefera una sau alta, este alta poveste. La care, probabil, ar putea raspunde un scriitor precum Serge Brussolo (cunoscator si al literaturii si al psihologiei), care pana acum a publicat peste 100 de romane.

Recunoscut autor de literatura horror, francezul stie cum sa foloseasca procesele psihologice si resursele cuvantului scris pentru a imprima in mintea cititorului nerabdarea sa afle ce se intampla in povestile sale.

Marturie stau, spre exemplu, romanele acestuia editate de Nemira – Cosmar de Inchiriat, Krucifix si Haita.

Pe fundalul unor lumi bolnave pana dincolo de esenta, Serge Brussolo nu face decat sa imagineze intamplari menite sa puna in lumina maladiile, ce trebuie vindecate sau acceptate de eroi, care ajung sa-si depaseasca, pe parcurs, propriile limite fizice si psihice. si deseneaza in acest sens imagini care fac sa-ti plesneasca mintea, in cuvinte care ard, ineaca, sufoca, scarbesc, o realitate deliranta, dar atat de captivanta incat nu-i poti lasa cartile din mana pana ajungi la sfarsit. Manipuleaza violenta si sexualitatea, fara menajamente sau amanunte inutile, pentru a crea intamplari, foarte greu digerabile uneori, care evolueaza in ritmuri trepidante, spre deznodaminte incendiare, in care eroii lupta, cu ultimele puteri, sa supravietuiasca, indiferenti, de la un punct, la mijloacele prin care o fac.

Iar sfarsitul, nu inseamna decat un „punct si de la capat”, ca in cazul eroului din „Cosmar de inchiriat”, pustiul de 12 ani care doreste sa repete ororile la care participase, fortat de imprejurari, prima oara.

Cosmarurile urate continua (fara clisee) si in Krucifix si Haita, ambele cu universuri malefice, dominate de o logica halucinanta, teribila, la limita imaginarului cu realul. Tocmai apropierea realului fata de monstrii imaginari, care ne inconjoara, si sunt descrisi sadic de minutios de catre romancier, fac cititorul sa urmareasca personajele povestirilor lui Serge Brussolo cu speranta ca vor reusi, pana la final, sa reziste asediului.

Fara sa faca discriminari de sex sau varsta, fie ca ii chema Davis, Georges sau Sarah, sau nu au nici un nume, Serge Brussolo creeaza personaje credibile, mai ales prin faptul ca ajung la finalul povestii, inevitabil si definitiv, degradati. Toti poarta in suflet pecetea raului si sunt gata sa o transmita, mai departe, in alte si alte povesti pline de suspans.

Caci, un bun psiholog ca S. Brussolo stie de mult ca nebunia nu este decat normalitate care nu s-a manifestat – inca – potrivit adevaratei sale naturi, iar binele seamana cu cainele ce roade turbat caroseria masini care l-a accidentat.

Sursa: http://nemirabooks.ro