Sfântul Nicolae, cel care păzeşte soarele

Astăzi, 6 decembrie, Biserica îl pomeneşte pe Sfântul Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, cinstit de toată creştinătatea, pentru că este sfântul iubirii. Nicolae a trăit în cea de-a doua jumătate a veacului al III-lea, pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian.

De mic copil, Sfântul Nicolae a dat dovada de hărnicie la învăţătură şi o viaţa virtuoasă. Aceste aspecte l-au ajutat să crească nu doar duhovniceşte, ci şi în înţelepciunea creştină. A fost un om de o foarte mare cultură teologică, o autoritate în domeniu şi un om cu un profil moral model.

În fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii ştiu că trebuie că ghetuţele sau cizmuliţele lor să fie lustruite, deoarece Moş Nicolae va veni pe la ei să le aducă daruri celor cuminţi.

Sfântul Nicolae este supranumit şi „Făcătorul de minuni”, patron al Greciei şi al altor oraşe din Apusul Europei, Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti păstrând mâna dreapta a sfântului Nicolae care a fost dăruită, potrivit documentelor, de Arhiepiscopia din Bari domnitorului Mihai Viteazu.

Cine a fost Sfântul Nicolae

Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, s-a născut în localitatea Pătară din Asia Mică, în cea de-a doua jumătate a secolului al III-lea, într-o familie de oameni înstăriţi şi creştini devotaţi. Crescut în spiritul poveţei creştine “să împarţi averea săracilor”, Sfântul Nicolae şi-a dat întreaga moştenire pentru a-i ajuta pe nevoiaşi.

După moartea părinţilor săi, Nicolae a renunţat la toată averea pe care aceştia i-au lăsat-o, împărţind-o săracilor şi plecând în pelerinaj în Ţara Sfântă. Când s-a întors de la Locurile Sfinte, a mers la Mănăstirea Sionului, întemeiată de unchiul său. Apoi s-a reîntors în cetatea Mira, pentru a trăi între oameni.

Originea obiceiului de a da o nuia celor neascultători

La primul sinod ecumenic ţinut la Niceea, în anul 325, Nicolae a fost recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale.

Nicolae, ajuns episcop de Myra de la o vârstă fragedă, îngrijorat de o posibilă ruptură care putea avea loc în Biserică, i-a dat ereticului Arie o palmă. Astfel, potrivit bisericii, de la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, pe 6 decembrie, cei neascultători să fie loviţi cu nuieluşa în semn de avertisment. Tot tradiţia spune că nuieluşa cu care este lovit neascultătorul trebuie să fie de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Naşterea Domnului (Crăciun), înseamnă că sfântul “a mijlocit” iertarea celui care a fost lovit.

Datini şi obiceiuri

În credinţa populară, Sfântul Nicolae mai este cunoscut şi sub numele de San-Nicoară. Se spune că el păzeşte soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el pentru a ajunge la tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără căldură şi fără lumină.

În unele zone ale ţării, în ziua de Sfântul Nicolae oamenii aduc în casă crenguţe de pomi fructiferi pe care le păstrează în apă lângă icoane ca să înflorească până de Anul Nou. Iar dacă aceste crenguţe vor înflori până când anul se sfârşeşte, anul care vine va fi unul foarte roditor şi plin de satisfacţii. Florentina SANDU