Iaşul de peste 2 ani – un vis realizabil sau o utopie?

  Dorian OBREJA

Documentându-mă pentru editorialul de astăzi, citeam, fără să-mi pot reprima amuzamentul (dar şi regretul), rânduri apărute în 2002 în presa ieşeană, care, pornind de la planurile aflate pe birourile conducătorilor municipiului şi judeţului, prefigurau Iaşul din 2020.

Printre altele, peste doi ani ar fi urmat ca oraşul nostru să aibă, printre altele: o pasarelă imensă între zona hotelului Hampton/ Hilton şi Tătăraşi, un imens centru expoziţional pe strada Palat (cam pe unde e azi Palasul...), un parc ecologic, cu căprioare şi zimbri, la Breazu, aeroport internaţional şi, ţineţi-vă bine!, legătură pe apă până la Constanţa (şi întreaga lume maritimă), de la portul situat la Cristeşti, pe Bahlui, Prut ş.a.m.d.

În afară de transformarea aeroportului într-unul internaţional - asta mai mult prin cursele ce leagă Iaşul de diverse oraşe din Europa şi nu numai şi mai puţin prin dotările, inclusiv şoseaua de acces, care să justifice un asemenea titlu – şi alte câteva obiective, precum Parcul Tehnopolis şi Piaţa subterană de la Hala Centrală, de celelalte lucruri amintite fie s-a ales praful, fie pe planurile lor s-a aşternut aceeaşi substanţă aliată a uitării.

Pe la conducerea Primăriei şi CJ s-au perindat alţi şi alţi şefi, fiecare cu priorităţile, interesele şi ambiţiile lui, iar după chipul şi asemănarea lor s-au croit noi şi noi planuri. Din toată această pagină de istorie de două decenii, rezultă, cu evidenţă, că este mai mult decât riscant să faci prognoze/proiecţii pe un orizont îndepărtat de timp.

Drept care am zis că e mai realist să încercăm a creiona cum va arăta Iaşul peste doi ani (păstrând, chiar şi aici, rezervele necesare).

După cum (probabil) se ştie, în exerciţiul bugetar 2014-2020, Iaşul ar trebui să atragă (în cea mai mare parte de la UE) circa 225 milioane euro (sumă mai mult decât deublă faţă de exerciţiul anterior), bani cu care ar trebui – şi s-ar putea – îndeplini numeroase proiecte de natură a face Iaşul şi mai frumos, şi mai civilizat, şi mai atractiv, şi mai funcţional.

Sume importante sunt alocate, în principiu, unor obiective importante şi cu grad mare de prioritate, precum transportul public, dezvoltarea urbană, infrastructura de educaţie, eficienţa energetică a blocurilor de locuinţei, conservarea patrimoniului şi reabilitarea de clădiri publice, domeniilor social şi al sănătăţii. Printre obiectivele cele mai însemnate (adică privind un mare număr de oameni) se numără reabilitarea şi amenajarea de clădiri cu destinaţie de locuinţe sociale, edificarea unui centru intermodal de transport (autogară), reabilitarea unor linii de tramvai, dar şi achiziţia şi reabilitarea acestor mijloace de transport în comun, Mai sunt prevăzute amenajarea parcurilor de la Teatrul Naţional, cel din Copou, cel industrial de la Fortus, zonei de agrement de pe malul Bahluiului şi reabilitarea zonei Frumoasa.

Toate acestea – şi multe altele – par, la acest moment, un vis frumos, a cărui materializare o merităm şi dorim cu toţii. Va depinde, însă, dacă cei cu responsabilităţi în domeniile amintite se vor concentra mai mult pe îndeplinirea obiectivelor şi mai puţin pe politică, pentru a nu ne confrunta, la bilanţul de peste doi ani, cu imaginea unei noi utopii...