Importăm „politicieni”, ok; dar de ce să nu şi exportăm?

 

Dorian OBREJA

Aş porni de la adevărul că, în planul comerţului, de exemplu, foarte sintetic şi simplist, se poate vorbi despre o balanţă echilibrată atunci când importul şi exportul sunt aproximativ egale.

Pentru ca lucrurile să fie clare, să citez dintr-un comunicat al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din ţara noastră, care, referindu-se la primele 8 luni ale anului trecut, contabiliza, în zona produselor alimentare, export de 4,28 miliarde euro şi import de 5,43 miliarde euro; aşadar, se înregistra un deficit de 1,14 miliarde (atenţie, mai mare cu 24 la sută decât în aceeaşi perioadă a anului anterior!).

Balanţa unui pe cât de ipotetic, dar pe atât de dezirabil, export-import al politicienilor este cu mult mai dezechilibrată.

S-a reuşit, în vreo trei decenii, să fie trimis un reprezentant al nostru într-o funcţie importantă la NATO, iar alţi câţiva să deţină posturi însemnate ca deţinători de portofolii în Comisia UE. Dar, cel puţin vorbind despre ultimele funcţii, acestea sunt provizorii, deci deţinătorii lor se întorc, la un moment dat, „la vatră”.

În schimb, apar în România personaje care acced la posturi importante şi rămân. Timişoara are, din această toamnă, un primar născut în Germania, şi care, atenţie, a ales această ipostază după ce fusese şef de cabinet al ex-preşedintelui acestei ţări! Şi cel mai „făţos” sector al Capitalei are în frunte o persoană născută oarecum în Franţa (mai precis în Guadelupa, departament francez de peste mări), mulţi ani lucrând în managementul unor mari companii internaţionale (printre care şi una despre care în presă se spune că a „căpuşat” statul român cu circa 50 milioane euro din celebrul contract cu Bechtel)...  

În epoca pe care o traversăm, globalizarea a dus, printre altele şi la fenomene de acest fel, ba chiar la unele şi mai şi! O să dau exemple la întâmplare, fără a respecta ierarhia funcţiilor. Spanioloaica Anne Hidalgo a devenit primar al Parisului; Nicolas Sarkozy, cu tată maghiar şi mamă evreică, a fost preşedinte al Franţei; Barack Obama (născut în 1961, în Hawaii, care abia devenise, de 2 ani, component SUA, fiu al unui kenyan şi al unei americance de descendenţă engleză) a deţinut funcţia de preşedinte SUA; Boris Johnson, născut în SUA, cu un bunic turc, a fost, mai întâi, primar al Londrei, iar acum este premier al U.K.; actualul primar al capitalei Marii Britanii se numeşte Sadiq Aman Khan, şi provine dintr-o familie pakistaneză, musulmano-sunnită; în fine, Alberto Fujimori (despre care unele surse susţin că s-a născut în Japonia), este clar de origine niponă şi a fost preşedinte al Peru...Iar lista e mult mai lungă şi foarte interesantă!

Sunt convins că (mai) avem în ţară suficiente valori; dacă s-ar merge pe aplicarea principiilor tehnocraţiei sau meritocraţiei, am avea de unde alege. În acelaşi timp, sunt patriot, şi nu la modul declarativ; cu toate acestea, aş fi de acord cu importarea de personaje care să performeze în administraţia publică. Dar asta cu două condiţii: 1. să se respecte, drept criteriu, principiile mai sus amintite; 2. să se exporte, cât mai departe  (în Madagascar, Costa Rica, Guadelupa) şi definitiv, pseudo-politicienii băştinaşi, care au făcut şi fac atâta rău ţării şi locuitorilor ei!