INTERSECȚII - Florile. Idee şi îndemn

 INTERSECŢII

Vali NEGRU

De ani buni îmi fac aprovizionarea cu produse alimentare la Supermarket-ul din str.Arcu, care, firesc, dispune şi de o mare parcare. Tot de mai multă vreme, administratorii magazinului încearcă să valorifice o parte din spaţiul exterior, dar şi să răspundă interesului unor mici comercianţi specializaţi dornici de a-şi vine produsele acolo. Vadul e bun, intri şi ieşi din magazin, te opreşti la butic, vezi, cumperi sau treci mai departe. Au existat diverse oferte: cremvurşti şi hot-dog, căciuli şi haine de blană, kurtos kalacs. Probabil, n-au mers, pentru că după 2-3 luni au dispărut.

Şi iată că de câteva zile, în plină pandemie, când mai toată lumea este îngândurată de problemele generate de neavenitul COVID 19 a apărut la colţul Market-ului „o lumină” sau cel puţin aşa o consider eu. Şi m-aş bucura să credeţi şi dumneavoastră la fel. O „grădiniţă” cu flori de toate felurile, tăiate sau la ghiveci, în culori care mai de care mai atrăgătoare. În spaţiul mic de prezentare, o florăreasă scundă şi o adolescentă, care probabil îi era fiică, trebăluiau în aşteptarea clienţilor. O afacere de familie, bănuiesc. Mi-am zis, ce minunăţie! Şi, după o escurtă evaluare mărfii, am pornit spre casă, pe lângă cumpărături, şi cu un buchet de irişi. Au urmat la o săptămână, garofiţele de grădină. Şi, de fiecare dată, am sesizat că nu eram singurul admirator al florilor şi cumpărător. De fiecare dată, casa mea s-a luminat. Pentru că, dintotdeauna, florile au darul de a deschide inimile, fac omul mai generos şi mai prietenos. Ori, ideea de a aduce florile la îndemâna noastră, acolo, lângă magazinul mare, e mai mult decât inspirată în aceste vremuri în care suntem atât de grăbiţi, fără a şti uneori şi de ce.

Nu cunosc cât de mult se câştigă de pe urma unei astfel afaceri cu flori, dar în povestea aceasta cei care au marele beneficiu suntem noi. Intrăm şi ieşim din magazin cu plasele pline şi uite, acum, ne putem bucura şi sufletul. Pe al nostru, dar şi pe al celor apropiaţi. Şi pentru a justifica ultimul cuvânt din titlu, zic: chiar dacă nu e „urgenţă”, să fie măcar „alertă”.