„Centenarul României, la nivelul unui program naţional, este ratat”

 

 

- Domnule profesor, cum arată România Mare la 100 de ani?

- Arată un pic mai mică pentru că am pierdut unele provincii pe care le-am câştigat în 1918. Arată ca o ţară care a reuşit să-şi desăvârşească statalitatea, care a petrecut ultima sută de ani cu succese şi eşecuri, ca oricare altă naţiune. Mă gândesc la faptul că în această sută de ani aproape jumătate a fost sub un regim totalitar, ale cărui sechele se văd şi astăzi. Este o ţară care trebuie să-şi redescopere identitatea din perspectiva istoriografică şi nu doar. Când am ajuns la Guvern, la Departamentul Centenar, în mod firesc a trebuit să văd dacă a existat un cadru deja reglementat dedicat Marelui Război şi, implict, Marii Uniri. Am găsit o hotărâre de Guvern din 2015, completată printr-o alta din 2016, în care erau redate evenimentele cuprinse în calendarul Marii Uniri. Cu mare surprindere, am constatat că Iaşul nu era amintit nicăieri. Nu era niciun eveniment prin care să se arate care a fost rolul Iaşului între anii 1916 şi 1918, o capitală a renaşterii speranţei. M-am pus pe treabă şi am obţinut o decizie a premierului Dacian Cioloş prin care se iniţia programul Centenar cu o serie de evenimente ce urmau să aibă loc la Iaşi şi care s-au şi întâmplat.

- Aţi vorbit despre rolul Iaşului şi vă invit să-l readucem în atenţia publicului. Cum îl putem poziţiona?

- Dacă nu ar fi fost Iaşul, nu ar fi existat momentul de la Alba Iulia. Avem momentul noiembrie 1916, când pierdem Capitala. Trupele germane, cele bulgare şi cele turceşti au intrat pe la sud de Dunăre, după dezastrul de la Turtucaia, care trebuia asumat de statul român. A fost un dezastru cauzat în primul rând de politicieni, de generalii armatei române de la acea vreme. România nu era deloc pregătită să intre în război. În perioada decembrie 1916-decembrie 1918, Iaşul devine Capitala României. Toate autorităţile statului român s-au retras la Iaşi, în frunte cu familia regală, Guvernul României, Adunarea Deputaţilor, Senatul, ministerele, Banca Naţională a României şi tezaurul. Iaşul a făcut un efort fenomenal în acea perioadă. Primarul Gheorghe Mârzescu, care deloc întâmplător a ajuns ulterior ministru al Agriculturii şi Domeniilor Statului, a gestionat o perioadă cumplită, cu o situaţie crâncenă. La Iaşi erau şi principalele consulate ale puterilor aliate. Şi tot aici au venit şi misiunile militare de sprijin, cea franceză şi americană.

- Toate acestea lucruri abia acum sunt redescoperite de unii...

- Da, pentru că istoriografia propagandistică a comunismului le-a dat la o parte. Din fericire, munca istoricilor este progresivă, dar aceste lucruri trebuie aduse în atenţia tuturor. Cred că tocmai instituirea unui program Centenar nu doar la Iaşi, ci şi la nivel naţional, ar trebui să vizeze această latură educaţională, în primul rând, altfel riscăm să pierdem un pariu important. Asta dincolo de faptul că am pierdut startul pentru Centenar. Riscăm să pierdem un pariu important, care este deasupra manifestărilor – momentul în care am putea spune povestea Marii Uniri tinerelor generaţíi. Marea Unire, dincolo de festivism şi de momentul pe care îl vom celebra pe 1 decembrie şi de tot ceea ce vom face în tot acest an, trebuie să fie un prilej de reflecţie.

- Mi-aţi anticipat întrebarea legată de tineri şi de copii. Cum îi veţi atrage ţinând cont că ei trăiesc în vremea gadgeturilor? Cum poate concura istoria cu jocurile de pe telefonul mobil, ori cu tableta? Credeţi că lecţía de istorie ar fi suficientă?

- Ca o primă metodă clasică se poate merge de campanii de informare în şcoli. De altfel, am aflat cu bucurie că şi Inspectoratul Şcolar a demarat un program Centenar dedicat şcolilor şi liceelor din judeţ. Pe de altă parte, trebuie să ne folosim şi de noile tehnologii care să le aducă în atenţie această memorie istorică pe care nu avem voie să o pierdem. În cadrul programului Centenar al Primăriei Iaşi avem prevăzut configurarea unei aplicaţii de telefonie mobilă pe aşa-numitul traseu istoric. Orice tânăr doreşte să afle, de exemplu, despre locul în care a funcţionat Senatul Românei se poate apropia cu telefonul mobil şi va primi într-o manieră imagologică, dar şi textuală, povestea imobilului. O altă formulă este cea a expoziţiilor pe care le putem itinera şi care se pot regăsi nu doar în muzee. Mi-am propus să mergem cu istoria la mall. Este important ca noi să facem primul pas, să mergem noi înspre ei.

- E o mare provocare să captaţi atenţia tinerilor.

- Este, dar este şi o datorie nu doar la nivel de instituţie a statului, ci şi la nivel din perspectiva şcolilor, care trebuie să pună umărul la acest efort. Anul trecut am organizat un concurs de desene dedicat Centenarului şi a avut succes. Au venit elevi nu doar din Iaşi, ci şi din judeţ. Ne gândim să extindem şi în alte judeţe ale Moldovei, încurajaţi de numărul mare de telefoane pe care le-am primit. Desenele s-au regăsit într-o expoziţie vernisată la Muzeul Municipal, unde au fost oferite şi premii. Am văzut lucrări extrem de frumoase, realizate de copii foarte talentaţi. Sunt mai multe modalităţi prin care putem atrage tinerii, inclusiv prin social media, avem şi o pagină de Facebook.

- Acţiunile sunt frumoase şi mă întreb cum veţi reuşi să atrageţi ieşeni din toate mediile sociale. Mediul academic este implicat, am văzut că şi şcolile, dar vorbim şi de restul populaţiei. Ce veţi face pentru ca fiecare ieşean să simtă importanţa Centenarului?

- Vorbeam de dimensiunea educaţională, dar există şi cea a evenimentelor organizate pentru public . Pe de o parte trebuie să înţelegem cu toţii că celebrarea Centenarului nu revine exclusiv ca responsabilitate autorităţilor publice, ci trebuie să fie a tuturor. Că rolul primordial îl au autorităţile, este altceva. Apoi Centenarul trebui să vizeze cel puţin trei dimensiuni -- una a memoriei instituţionalizate, de la zona militară şi până la cea academică ori cea care ţine de culte, putem avea comemorări, celebrări, marcări ale momentelor. O alta este cea educaţională, care trebuie să se adreseze tinerilor şi cea de-a treia este dimensiunea publică. Aici am putea avea, de exemplu acţiuni de reenactment. Sunt mai multe asociaţii în România. Una este Asociaţia Tradiţia Militară, cu care am lucrat când eram la Guvern. Ei pot repune în scenă istoria prin jocuri de luptă, de război, care pot atinge şi zona educaţională, şi cea a acţiunii publice. Au făcut un astfel de moment la Târgu Jiu şi a ieşit foarte bine. Ne dorim inclusiv să realizăm, pentru copiii de grădiniţă şi din ciclul primar, nişte figurine ce vor fi dedicate Centenarului şi pe . În ţară mai sunt doar trei fabrici de jucării şi vrem să găsim o cale de colaborare. La iniţiativa domnului primar (Mihai Chirica – n.r.) vom amenaja şi trei muzee în aer liber, în trei autobuze care vor fi vopsite în culorile drapelului. Vor avea un traseu itinerant nu doar prin ţară, ci şi la Chişinău şi Cernăuţi. Ne dorim să ajungem în 100 de oraşe.

- Centenarul a ratat startul, aţi afirmat anterior...

- Da şi spun asta pentru că ştiu, am lucrat la Departamentul Centenar, dar am urmărit acţiunile şi după ce am plecat prin demisie (1 februarie 2017 -n.r.). Când am primit învestitura ca secretar general de stat mi-am dat seama că este foarte târziu . Am fost mai multe intervenţii în care am spus că Centenarul deja a început. Marele păcat al nostru al românilor este că lăsăm lucrurile pe ultima sută de metri. Marea eroare în care au căzut şi cad în continuare nu numai politicienii, ci şi oameni de bună-credinţă este aceea de a se gândi, atunci când vine vorba despre Centenar, doar la data de 1 decembrie 1918, ceea ce este fals. Asta pe de o parte, spuneam încă de atunci că Centenarul a început, văzând şi experienţa altor state europene. Vă dau doar două exemple pe care le cunosc şi pe care le-am luat ca puncte de reper. Un exemplu este al Mission Du Centenaire, o structură sub autoritatea Guvernului Republicii Franceze ce a fost instituită încă din 2012 astfel încât să aibă la dispoziţie doi ani ca să pregătească marcarea participării Franţei la primul război mondial, început în 1914. De doi ani erau pregătiţi şi au pus la lucru o structură care funcţionează impecabil. O a doua se află în Marea Britanie, unde există un Comisaria al Guvernului Majestăţii Sale care deja a organizat anul trecut, pe 25 februarie, o întâlnire cu toate structurile similare din spaţiul european. Astfel de structuri au şi italienii, şi germanii, şi spaniolii. Cunosc aceste două exemple pentru că atât timp cât am fost secretar de stat am avut schimburi de experienţă cu ele. Oferind aceste două exemple şi bazându-mă şi pe experinţa de la Bucureşti, pot spune cu certitudine că da, Centenarul României, la nivelul unui program naţional, este ratat. Nu avem un program naţional.

- Aţi lucrat totuşi la Departamentul Centenar al Guvernului. Cum au decurs lucrurile acolo?

- Departamentul a fost instituit în iulie 2016, am fost numit, prin decizia primului ministru Daniel Cioloș, ca şi coordonator al acestei structuri la o lună de la înfiinţare. Am luat totul de la zero - de la regulamentul de organizare și până la constituirea fişelor de post şi configurarea echipei. Voiam să pun repede lucrurile în mişcare. Putem spune că în perioada 9 august 2016-1 februarie 2017. Am formulat punctul de vedere al Guvernului. Am adus proiectului de lege privind centenarul un amendament prin care propuneam ca oraşelor Bucureşti, Iaşi şi Alba Iulia, în ordine cronologică, să li ce confere numele de oraşe ale memoriei , cu bugete specifice alocate acestor administraţii pentru a putea derula evenimente. Mai multe decât atât, propuneam în acel proiect de lege ca la Iaşi şi Alba Iulia, exceptând Bucureştiul, să se regăsească un comisar guvernamental care se se ocupe de respectarea programului Centenar. Am dus legea până în faza de plen, am prezentat-o. Era la punctul 19 pe ordinea de zi spre a fi votată, dar dl Dragnea a oprit votarea la punctul 17. În noua legislatură au măcelărit-o, iar acum este contestată la Curtea Constituţională pe motiv absolut corecte. Spre exemplu, în titlul legii se spune Legea Centenarului Marii Uniri şi a războiului de reîntregire a neamului (1916-1918). Aici este o greşeală pentru că războiul de reîntregire a neamului se termină pe 5 august 1919, când se retrag trupele române de la Budapesta. Nu avem, aşadar, o lege a Centenarului.

- Vă pare rău că aţi demisionat?

- Doar dintr-un singur punct de vedere, că acest proiect nu a continuat. În rest, aş face acelaşi lucru, mai ales că situaţia s-a înrăutăţit din perspectiva raporturilor pe care guvernarea şi coaliţia majoritară le au cu principiile statului de drept şi democratice. Pentru ca totuşi programul să fie bătut în cuie ar mai fi trebuit doar ca toată documentaţia lăsată de mine să fie pună cap la cap şi să fie finalizate unele dezbateri

- Aţi adus la Iaşi experienţa dvs de la Bucureşti.

- Multă lume mi-a spus că totul răul e spre bine, că este bine că am plecat de la Bucureşti şi că este bine că am venit la Iaşi, unde pot pune programul în aplicare. Un prim pas l-am făcut încă de la la Bucureşti, Constatând că Iaşul nu are niciun rol, am obţinut să obţin o decizie a premierului prin care programul Centenar se deschidea cu o serie de manifestări în Capitala Moldovei. Nu ştiu cât a câştigat oraşul prin prezenţa mea în această misiune, dar ce vă pot spune este că a fost foarte onorantă invitaţia domnului primar de a coordona acest program la Iaşi. Am lucrat împreună cu un Consiliu Director, cu reprezentanţi ai Academiei Române, ai instituţiilor academice, în care am invitat reprezentanţii tuturor partidelor care au membri în Consiliul Local, inclusiv consilierul independent.

- Dacă ar fi să ne imaginăm România viitoare, cum v-ar plăcea să arate ţara în care să crească copiii dvs şi nu doar?

- Ca o ţară a normalităţii, în care fiecare să-şi facă treaba cu responsabilitate, în care să existe respect pentru sine, pentru ceilalţi şi pentru istorie, în care să fie un sistem educaţional coerent, fără şcoli cu toaleta în curte, fără spitale unde lumea se duce ca să moară, cu infrastructură. O ţară civilizată, cu oameni responsabili.

A consemnat Maura ANGHEL