„În lumea aceasta a subiectivităţii au apărut prea mulţi vânzători de piei de cloşcă”
Dimensiune font:
Sculptorul Liviu-Adrian Sandu este iniţiatorul şi fondatorul, în 2016, al Societăţii Artiştilor Figurativi din România şi, din 2013, Membru al Societăţii Sculptorilor Portretişti din Americi, secţiunea Internaţional.
A susţinut cursurile la catedrele de Studiul Desenului şi Anatomie Artistică la secţia Artă Sacră a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi, potrivit acestuia, ideea care circulă astăzi brambura prin lumea artistică, că oricine ar putea face artă, este mai mult decât aberantă, este chiar păgubitoare.
Finalist în Concursul Internaţional de Artă Realistă Contemporană organizat de Art Renewal Center din SUA în ediţiile 2012-2013 (cu lucrarea Gorgona), 2014-2015 (cu lucrările: bust - Marcel Hârjoghe şi Smaranda), 2015-2016 (cu bustul dedicat medicului militar Aristide Serfioti), sculptorul Liviu-Adrian Sandu spune că toate lucrările sale au câte o poveste şi un loc special în sufletul său, drept pentru care vor face parte întotdeauna din propria-i fiinţă.
- Domnule profesor, pentru istoria urbană, dovada vizuală are o importanţă aparte. Din perspectiva dumneavoastră de artist, cum arată Iaşul, dat fiind faptul că aţi avut expoziţii şi în oraşul nostru?
- După mulţi ani de la absolvirea secţiei de Sculptură a Facultăţii de Arte Plastice, Decorative şi Design, din cadrul Academiei de Artă „George Enescu”, am revăzut oraşul şi am fost plăcut surprins să constat unele modificări urbanistice, care chiar mi-au dat o stare de bine. Zonele de la „Râpa Galbenă” (cum era cunoscută de localnici), Palatul Culturii şi împrejurimile sale, au devenit zone foarte frumoase, atractive şi animate. Cu siguranţă oraşul are mai multe zone modificate sau îmbunătăţite din punct de vedere urbanistic, iar ieşenii trebuie să se mândrească cu oraşul în care locuiesc. Practic, în toată ţara ar trebui încurajat patriotismul local şi fiecare om al cetăţii să contribuie, prin acţiunile sale, la bunăstarea locului.
„Ideea că oricine ar putea face artă este mai mult decât aberantă, este chiar păgubitoare”
- Cu câţiva ani în urmă aţi susţinut, la secţia Artă Sacră a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, cursurile la catedrele de „Studiul Desenului” şi „Anatomie Artistică”. Puteţi face o comparaţie între tinerii de ieri, şi cei de astăzi? Sunt în continuare atraşi de acest domeniu?
- Cei „câţiva ani” sunt mai precis optsprezece. Tinerii de astăzi nu sunt foarte diferiţi de cei de acum 20, 30, 100 sau mai mulţi ani în urmă. Timpurile sunt altele, iar dacă asupra tinerilor zilelor noastre planează oarece nemulţumire, manifestată de către cei mai „copţi” la adresa „nepârguiţilor”, nu acestora din urmă ar trebui să li se atribuie mare parte din posibila vină. Adevăraţii vinovaţi trebuie căutaţi în masa mare de oameni trecuţi de vârsta de 30 de ani, pentru că în această masă tinerii nu mai pot identifica valoarea. Din păcate, distincţia dintre valoare şi nonvaloare este foarte greu de făcut... totul este pe muchie de cuţit şi, totuşi, am avut privilegiul de a întâlni tineri excepţionali, ceea ce este un semn încurajator şi dătător de speranţe. Am convingerea că dintre tinerii zilelor noastre se vor ridica şi oameni cu statură morală impunătoare, cercetători de valoare, artişti atinşi de geniu, precum şi politicieni de marcă, dar numai în condiţia în care sita politică se va îndesi drastic. Arta, ca toate celelalte domenii de activitate, îşi va păstra indiscutabil puterea de atracţie, dar îndrăznesc să afirm că şi aici sita selecţiei trebuie să fie iar foarte deasă. Ideea care circulă astăzi brambura prin lumea artistică, că oricine ar putea face artă, este mai mult decât aberantă, este chiar păgubitoare. În această lume a subiectivităţii din care măiestria şi morala au fost surghiunite, au apărut prea mulţi vânzători de piei de cloşcă.
- Rezultă creaţii de o varietate şi o forţă uluitoare şi din realităţile politice şi sociale, sau arta este autonomă, creaţia nu reflectă realitatea, ci este o nouă realitate care nu are nicio obligaţie faţă de lumea exterioară?
- Artistul nu poate sta indiferent la tot ce se întâmplă în jurul său în viaţa socială a cetăţii. Sunt obligaţiile cetăţeneşti pe care nu le putem neglija, şi apoi nimeni nu poate afirma că nu a fost, nu este sau nu va fi modelat, într-un fel sau altul, de către lumea exterioară. Vieţile noastre sunt afectate de tot ce ne înconjoară, iar artistul, înainte de a fi artist, este om, unul care are nevoi comune înainte de nevoile sale din interiorul atelierului. Creaţia poate avea doza ei de independenţă atunci când artistul reuşeşte să nu se lase influenţat de lumea exterioară atelierului său, iar rezultatul travaliului creator îl poate introduce pe privitor într-o cu totul altă lume şi care, într-adevăr, poate abunda de cu totul alte „realităţi”, pe care îmi place să le socotesc a fi virtualităţi.
- Dintre toate lucrările dumneavoastră, pe care o îndrăgiţi cel mai mult? Cu siguranţă au toate câte o poveste frumoasă, dar mă gândesc că una dintre ele ocupă un loc special în suflet...
- Cel mai mult îndrăgesc lucrarea aflată în plin proces de facere. Către ea îmi îndrept atenţia şi în ea îmi pun energia. Evident că toate au câte o poveste şi un loc special în sufletul meu, drept pentru care vor face parte întotdeauna din fiinţa mea. Prin experienţa căpătată în timpul lucrului, la fiecare piesă în parte, m-am îmbogăţit sufleteşte.
„Românii duc lipsă de modele, nu de capacitatea de comparaţie şi analiză”
- Sculptura a trecut prin transformări revoluţionare. În urma nenumăratelor influenţe noi, s-au născut stiluri noi. Consideraţi că gustul artistic al românilor a fost educat îndeajuns?
- Niciodată nu este suficient, întotdeauna va fi loc de mai mult şi mai ales de mai bine. Stă în natura omului să caute perfecţiunea, chit că nu o va atinge niciodată, dar aceasta îi este menirea. Românii nu sunt mai prejos faţă de nimeni pe acest pământ, dar, în egală măsură, socot că nici nu sunt mai breji. Arta momentului din România este în ton cu tot ce se face peste tot în lume, iar internetul oferă o fereastră la îndemână, prin intermediul căreia pot fi văzute diferite vitrine în care sunt prezentate diverse lucrări de artă, dintr-o paletă foarte largă de alegeri posibile. Suficient pentru a fi astăzi bine informat. Gustul pentru artă este subiectivat de foarte mulţi factori care pot îndrepta atenţia către zona specifică de interes a fiecăruia dintre noi. Astăzi, numai cine nu vrea să-şi îndrepte atenţia spre Artă nu va avea la dispoziţie un bagaj minim de cunoştinţe care ar putea să-i ofere posibilitatea pătrunderii în tâlcul ori straturile profunde ale creaţiei contemporane.
- Pot românii sa aprecieze subtilitatea, fantezia, rafinamentul, ori temele pur abstracte din artă? Care vă sunt aşteptările după fiecare expoziţie pe care o aveţi?
- Sigur că da! Românii nu sunt lipsiţi de capacităţile de a aprecia subtilitatea, rafinamentul ori fantezia actului de creaţie, indiferent că am face referire la arta figurativă ori nonfigurativă. Românii duc lipsă de modele, nu de capacitatea de comparaţie şi analiză. Producţiile din sfera creaţiei artistice au devenit, în marea lor majoritate, greu accesibile, ermetice chiar pentru marele public, de parcă acesta nu ar mai conta. Arta a fost practic îndepărtată de la menirea ei primordială, şi anume aceea de a oferi plăcere estetică privitorului. Singura aşteptare importantă pe care o pot avea după finalizarea unui proiect expoziţional este să mă pot menţine sănătos, pentru a putea petrece cât mai mult timp în atelier. S-a încheiat o etapă şi trebuie musai să înceapă alta. Toate celelalte aşteptări sunt previzibile, plasate într-un plan secund şi pentru care nu-mi consum prea multă energie. Las totul să curgă firesc.
„Excelenţa artistică poate fi promovată numai prin imprimarea unui nou avânt creator în lumea artei româneşti”
- Sunteţi un artist atent la exprimarea adevărului fizionomiei, la liniile expresive ale modelului care, în cele din urmă, recompun un adevărat portret psihologic şi moral al personajului... Câtă muncă şi tehnică implică o operă de artă care să impresioneze?
- Iubesc omul şi sunt atras de arta marilor maeştri ai secolelor trecute pentru care am un respect nemărginit. Acesta-i motivul pentru care studiez neîncetat, fiind animat şi de dorinţa de a înţelege expresivitatea fizionomiilor şi de a-mi dezvolta capacitatea de redare a lor. Referitor la întrebarea dumneavoastră, răspunsul ar suna cam aşa… Treizeci de ani şi o zi de pregătire zilnică! Ziua aceea reprezintă ziua în care m-am decis şi am hotărât că-i musai să studiez cu dăruire şi pasiune pentru a face acea lucrare care să primească titlul de operă de artă. Sunt încă în timpul căutării realizării acelei lucrări şi nădăjduiesc că într-o zi voi izbuti să o fac.
- Punerea în evidenţă a expresivităţii şi frumuseţii acestor capodopere se face prin diverse forme de abordare şi prin utilizarea diferitelor materiale. Cum vi le alegeţi?
- Deocamdată fac lucrări de artă. Până la operă calea-i lungă, iar la capodoperă se ajunge extrem de greu şi drumul le este permis doar celor geniali. Materialele mi le aleg în funcţie de idee şi de complexitatea transpunerii ei într-o lucrare de sculptură.
- Sunteţi iniţiatorul şi fondatorul, în 2016, al Societăţii Artiştilor Figurativi din România. Care este misiunea Societăţii, pe lângă aceea de a promova excelenţa artistică?
- Excelenţa artistică poate fi promovată numai prin imprimarea unui nou avânt creator în lumea artei româneşti, avânt care să aibă ca vectori valori perene precum adevărul, morala, frumuseţea şi măiestria.
- Când vor avea ieşenii ocazia, din nou, de a contempla în faţa lucrărilor dumneavoastră, izvorâte din procesele sofisticate ale minţii şi ale peisajelor infinite ce populează conştiinţa unui artist?
- Mi-ar plăcea să pot înainta o dată sau măcar o perioadă, dar, socoteala adevărată este pe masa lui Dumnezeu şi oricât de mult m-aş strădui, tot nu aş reuşi să trag cu ochiul în agenda Lui. Aşa că mă las călăuzit de El, fiind oricum la mâna Lui, iar când va fi să fie, vom fi cu toţii înştiinţaţi şi încredinţaţi că se va înfăptui. Principala mea datorie este să mă menţin sănătos, iar principala preocupare este să lucrez cât pot de mult la desăvârşirea viitoarelor lucrări.
A consemnat Florentina SANDU
***
„Timpurile sunt altele, iar dacă asupra tinerilor zilelor noastre planează oarece nemulţumire, manifestată de către cei mai copţi la adresa nepârguiţilor, nu acestora din urmă ar trebui să li se atribuie mare parte din posibila vină. Adevăraţii vinovaţi trebuie căutaţi în masa mare de oameni trecuţi de vârsta de 30 de ani, pentru că în această masă tinerii nu mai pot identifica valoarea”.
***
„Producţiile din sfera creaţiei artistice au devenit, în marea lor majoritate, greu accesibile, ermetice chiar pentru marele public, de parcă acesta nu ar mai conta. Arta a fost practic îndepărtată de la menirea ei primordială, şi anume aceea de a oferi plăcere estetică privitorului”.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau