„În teatru lumina este un personaj, în arhitectură este un ghid extraordinar”

Dialog cu Adrian Buliga, asistent univ. drd. la Universitatea de Arte „G. Enescu” Iaşi, despre recentul său stagiul la iLo – Light design Institute din Amsterdam - instituţie care formează specialişti în design-ul de lumină, de la arhitectură şi colecţii muzeale, până la festivaluri de cele mai diferite genuri sau spectacole de teatru şi operă

 Născut pe 3 noiembrie 1979, la Iaşi, Adrian Buliga a absolvit Universitatea de Arte „George Enescu”- Facultatea de Teatru (clasa prof.univ.dr. Emil Coşeru, 2003), Masterul în Artele spectacolului (2005), şi cursurile de Regie de Film şi T.V. ale Universităţii „Hyperion” Bucureşti (clasa Sabina Pop, Bogdan Drăgulescu, 2012).

În perioada 2003 – 2012, a fost actor la Teatrul „Luceafărul” Iaşi, iar din 2008, este asistent univ. drd. la Facultatea de Teatru a Universității de Arte „G. Enescu” Iaşi, disciplina „Arta actorului şi Improvizaţie”. A semnat regia şi light design-ul piesei „1984’’ după G. Orwell la Ateneul Tătăraşi, iar stagiunea trecută, light design-ul spectacolului „Fall” (regia, coregrafia: Alice Sfaiţer), montat la Sala Studio a Universităţii de Arte ieşene.

„Cultura imaginii trebuie să ajungă ca limbaj în vocabularul tinerilor regizori, care să poată decide modalitatea individuală de expresie, pentru că publicul român merită să descopere potenţialul luminii şi al imaginii scenice, delectându-se cu o experienţă totală”, spune Adrian Buliga, hotărât să facă demersurile necesare pentru introducerea unui curs de Light design la Facultatea de Teatru din Iaşi.

- Cum ai defini light design-ul?
- Nu i-aş spune tocmai „arta de a...”, pentru că şi vânzările pot fi o artă. Light design-ul este rezultatul unui proces de cercetare, de alegere, de know-how şi de aprofundare a ideii de lumină în spectacole, în arhitectură, spaţii comerciale, muzee, mergând până la instalaţii de lumină. Nu poţi să faci „revoluţie” cu o sursă de lumină şi un filtru, dar poţi, având ceea ce trebuie, să formezi oameni care să lucreze în domenii diverse, de la entertainment, la colecţia de patrimoniu a unui muzeu.

- Cum ai ajuns să aprofundezi acest domeniu la Amsterdam?
- Am plecat cu o aplicaţie directă pe tema „Arta actorului într-un spaţiu multimedia”. Timp de trei luni, cu o Bursă „Erasmus”, am făcut un training intens şi cercetare doctorală la iLo - Light design Institute, în Amsterdam. Subiectul studiului a fost conceptul de lumină, aplicat pe scene din Shakespeare, Molière, Beckett. Nu am avut zi de pauză, pentru că nu am vrut! Ambiţia mea a fost să învăţ cât mai multe acolo, mai ales că am fost primul român admis, institutul fiind înfiinţat în 2007. iLo nu e o şcoală, e institut de cercetare şi când ajungi acolo se consideră că ai un anumit nivel de la care pleci şi pe care te bazezi, pentru că nimeni nu va sta să-ţi spună: uite, aşa se face”.

„Dacă fiecare dintre noi ne-am asuma ideea de a vedea puţin mai departe”...

- Povesteşte-ne despre atmosfera pe care ai descoperit-o la Amsterdam!
-Atmosfera a fost mai mult decât decât prietenoasă, deşi românii, cel puţin la Amsterdam, au o reputaţie pusă sub semnul unui stigmat. Nu a fost olandez care să nu mă întrebe care e situaţia delicvenţei în România. Nu a trebuit să demonstrez ceva, dar am fost pus în situaţia de a răspund unor curiozităţi, pe alocuri exotice, despre cum suntem noi în relaţia cu minorităţile, de exemplu. Am lucrat, la un moment dat într-un spaţiu din Offenbach, într-o fostă fabrică din al Doilea Război Mondial. Acolo, era un târg de haine. Deodată, s-au închis toate porţile, s-a dat alarma şi nu înţelegeam ce se întâmplă. Mi s-a spus că în vecinătate erau nişte minoritari... de-ai noştri, care nu veniseră tocmai la cumpărături.

- Crezi că se poate schimba ceva din percepţia asupra unei ţări prin exemplul personal?
- Am fost de foarte multe ori întrebat, chiar în cadrul prezentărilor, de către personalităţi în domeniu, cum e ţara noastră. Le-am spus câte ceva, iar rezultatul a fost că şi-au exprimat dorinţa de a veni să vadă România şi chiar mi-au propus să lucrăm împreună în România. Mă bucur că oamenii au posibilitatea de a vedea şi de a discerne, până la urmă! Am avut o evoluţie personală, care m-a schimbat pe mine ca om şi sunt convins că dacă fiecare dintre noi ne-am asuma ideea de a vedea puţin mai departe, la nivel de masă, s-ar putea să prindem mai mult curaj.

- Ce te-a impresionat în modul de viaţă al olandezilor?
- M-a frapat faptul că acolo oamenii sunt, în acelaşi timp, fabulos de relaxaţi şi fabulos de eficienţi. Vorbesc mai puţin şi fac mai mult. La ei, dintr-o discuţie de cinci minute, două minute şi jumătate sunt cu aplicabilitate imediată. „Eşti bine? Ai ajuns bine? Acestea sunt laboratoarele noastre”... Tot la modul general, am constatat că olandezii nu fac niciodată compromisuri. Dacă vor să plece pe o altă ramură profesională, nu pierd niciun tren. „Antrenorul” meu de acolo, Henk van der Geest, recunoscut ca fiind primul light designer din Olanda, a fost tehnician de lumini, apoi s-a specializat în Statele Unite, pentru că a vrut să treacă la nivelul următor. Sunt convins că dacă fiecare dintre noi ne-am urma impulsurile interioare, pentru că mulţi oameni au veleităţi foarte serioase, probabil am putea avea mari surprize.

„O experienţă foarte concentrată, de care chiar aveam nevoie”

- Cum a fost structurat programul tău în cele trei luni?
- Am fost acolo zi-lumină, am participat la orice se putea, la toate colaborările pe care le-a avut iLo în acea perioadă. Am participat la festivalul „Luminale” de la Frankfurt, specializat pe instalaţii de lumină, am făcut asistenţă lighting design muzeal la Tylers Museum, la Harleem, apoi pentru spectacolul de operă „Boris Godunov”, montat la Dordrech, light design-ul fiind realizat de Henk van der Geest, coach al programului meu de studiu de la iLO. În plus, am lucrat în sistem internship la teatrul „Frascati” din Amsterdam, iar toate acestea au însemnat o superdoză de informaţie, o experienţă foarte concentrată, de care chiar aveam nevoie.

- Înainte de acest stagiu, ai semnat light design-ul pentru câteva spectacole de teatru, la Iaşi. De unde ştiai ceea ce ştiai? În ce măsură se studiază acum în România acest domeniu?
- Am o pasiune veche pentru vizual. Venind dintr-o familie cu arhitecţi, designeri vestimentari şi pictori, am avut acces la multe informaţii despre artele vizuale. Am şi urmat un liceu cu o clasă de arhitectură, iar această nouă direcţie m-a ajutat în conceptualizarea grafică, nu numai a clădirilor, dar şi a spaţiului şi a mediului în general. Mai târziu, în anii de facultate şi de masterat, am pus accent pe studiul emoţiei, al luminii şi al cromaticii în mise-en-scène. Lucrarea mea de disertaţie a fost concepută ca un spectacol-recital cu un accent pe design de lumină. Acesta a fost considerat inovator la acea vreme. Am vrut apoi ocazia, la masterat, studiind regie şi scenografie, să mă apropii mai mult de design, în mod special de lumină. Acesta este unul dintre motivele pentru care m-am gândit că a fost necesar să dedic o parte generoasă designului de iluminat scenic, în teza de doctorat la care lucrez, „Recitalul actoricesc în context multimedia”. Portofoliul pentru iLo a fost făcut pe baza a ceea ce am lucrat aici. Mi s-a precizat, şi nu de puţine ori, că nu oricine intră la iLo. A fost o experienţă minunată, foarte tensionată pe de o parte, pentru că o perioadă nu am avut unde să stau. Bursa „Erasmus” a acoperit o parte din cheltuieli, dar Amsterdam este un oraş foarte scump, a trebuit să contribui serios. Mi-am împlinit un mare vis. Mă recunosc mai mult în postura de privitor al planului general al scenei, decât ca participant în tablou...

- Iaşul a intrat în competiţia pentru titlul de Capitală Culturală Europeană 2021. În ce stadiu apreciezi că sunt instalaţiile de iluminat arhitectural existente deja în oraş?
- Iaşul este un oraş plin de posibilităţi. La iLo, am prezentat câteva obiective din Iași, printre care Universitatea „Al.I.Cuza”, o clădire de patrimoniu care este iluminată într-un mod realmente spectaculos de câţiva ani, şi Palatul Culturii – cu imagini de când încă avea instalaţie de iluminat, acum fiind şantier. Au rămas impresionaţi şi de clădiri, dar mai ales de faptul că există preocupare pentru a fi puse astfel în valoare. Light design-ul e un obiect de studiu, în fond, care ar putea fi predat la fel de bine la Facultatea de Arhitectură. Sunt experimente şi lucrări de instalaţie, se pot lumina poduri, macarale, orice! În fond, lumina este o metaforă. Ea poate căpăta valenţe interesante, trebuie doar să ştii să o înţelegi şi să o aplici. Dacă în teatru lumina este un personaj, în arhitectură este un ghid extraordinar. Sunt foarte multe posibilităţi de a atrage atenţia supra unor obiective turistice, dacă nu ne limităm capacitatea de a fi creativi, de a avea idei.