„Nu vreau să schimb sistemul, vreau să-l îmbunătăţesc”

Preşedintele celei mai mari asocieri de firme de construcţii din Iaşi, Mioara Gociu, vorbeşte despre piedicile în relaţia cu autorităţile locale, problema poluării în municipiul Iaşi şi soluţii pentru reducerea poluării, dedesubturile licitaţiilor publice şi efectele amplasamentului viitorului spital regional

 

- Cum a luat naştere proiectul Breslei Constructorilor Ieşeni şi care este misiunea acestuia în dezvoltarea judeţului?

- În ceea ce priveşte breasla, noi ne-am înfiinţat în 2013, cu ocazia lansării unui ghid de înfiinţarea unor clustere emergente şi inovative, doar că noi, fiind la început, nu am putut coopta şi cercetarea. Atunci am accesat primele fonduri europene de 200.000 euro pentru infrastructura breslei şi dezvoltarea relaţiilor între membrii breslei. Anul acesta avem însă bucuria să avem şi ramura de cercetare pentru că, în viitor, pentru fondurile europene se doreşte o accesare prin clustere pentru o dezvoltare integrată a zonei. Astfel, trebuie să existe un dialog între autorităţi publice locale, mediul de afaceri, universităţi şi cercetare. Asta este soluţia Uniunii Europene şi aşa se doreşte şi la noi.

 

- În ultimele luni s-a vorbit intens de problema poluării. Ce măsuri s-au luat?

- Anul acesta ne-am implicat pentru reducerea poluării în judeţul Iaşi, plus că avem experienţa neplăcută în ceea ce priveşte prezenţa incineratorului (de la Tomeşti, n.r.) în apropierea sediului nostru. Chiar şi la şedinţele pe care le avem, suntem afectaţi de efectul noxelor. Ca organizaţie, am cerut, vis-a-vis de planul de calitate a aerului şi de menţinere a calităţii aerului, o dezbatere publică la Primăria Iaşi şi Consiliul Judeţean. Ne-am propus să ne implicăm în elaborarea politicilor publice, propuneri de legi, modificări de legi şi, evident, dezbateri publice la actele normative propuse de autorităţi. Planul privind calitatea aerului şi Planul de menţinere a calităţii aerului vor fi subiectul unor hotărâri de acte normative locale. Ca măsuri concrete, sunt multe, dar una dintre cele mai importante este campania noastră de cumpărare a unui echipament mobil de măsurare a calităţii aerului, în cadrul campaniei „Oxigen pentru Iaşi”. O altă propunere pe care o avem, dat fiind faptul că direcţia vânturilor este dinspre nord est spre Iaşi, este să fie oprite defrişările din această zonă. O altă soluţie care la această dată este doar la nivel conceptual constă în proiectarea unor parcuri cu arbuşti şi arbori care să purifice aerul, mărirea suprafeţelor cu spaţiu verde. Pentru aceste lucruri dorim un parteneriat între Primăria Iaşi, Ordinul Arhitecţilor, Facultatea de Horticultură, Breasla Constructorilor Ieşeni şi specialişti de la Grădina Botanică.

 

- Tensiunile dintre breaslă şi firma care administrează incineratorul din Tomeşti s-au intensificat în ultima perioadă. Care este situaţia în prezent?

- Ultima adresă de la Garda Naţională de Mediu confirmă faptul că softul acestui incinerator nu monitorizează corespunzător noxele emise. Sunt documente care arată că au existat disfuncţionalităţi în funcţionarea softului, are monitorizări pe minus ale noxelor, ceea ce este un paradox. O altă problemă este partea legală, care nu permite Gărzii Naţionale de Mediu şi Gărzii de Mediu Iaşi să verifice documentele care au stat la baza emiterii autorizaţiei de mediu fără un ordin al ministrului Mediului.

 

- Din informaţiile pe care le aveţi, care sunt cele mai expuse zone din Iaşi la factorii poluatori?

- Un alt demers pe care noi ni l-am propus este să solicităm reanalizarea tuturor autorizaţiilor de mediu a principalilor poluatori din Iaşi. Prevăd că această problemă identificată la incinerator nu este singulară, de exemplu, putem discuta de Zona industrială, ba chiar şi în Tătăraşi, acolo oamenii sesizează dimineaţa un miros urât. În zona Oancea noxele sunt aduse prin vânt din tot ce se produce în Zona industrială, motiv pentru care aici este instalată staţia de monitorizare industrială fixă a oraşului.

 

- În planul de calitate al aerului propus de autorităţile locale şi pe care l-aţi studiat, aţi descoperit hibe în elaborarea lui?

- O altă iniţiativă a noastră şi pe care în perioada imediat următoare o voi propune Primăriei Iaşi este încercarea de a limita şi chiar de a reduce numărul centralelor termice la apartamente. Argumentul nostru este că centralele termice sunt mari generatoare de monoxid de carbon, este un poluant greu, noi fiind între coline, el nu poate sa se disipeze, rămânând în oraş. Nu miroase, dar ne omoară. Aceste surse de poluare sunt o problemă şi nu sunt monitorizate. Nu se ştie valoarea noxelor emise din această sursă, din planul de calitate al aerului pe care l-am studiat reiese că nu au măsurat noxele emise de aceste surse de suprafaţă şi nici industria, pentru că nu avem cu ce măsura. Am discutat cu firma care a realizat studiul. De exemplu, în problema poluării de către autovehicule, au luat în calcul numărul permiselor de conducere, nu al autovehiculelor, spunând că nu au putut obţine această informaţie.

 

- Ştim că, de curând, aţi încercat să prezentaţi soluţii pentru diminuarea poluării în plenul Consiliului Judeţean Iaşi, dar fără succes. Care este relaţia breslei cu autorităţile locale, în prezent?

- Nu pot spune că am avut tot timpul o relaţie uniformă. La începuturi, în 2013, a fost promiţător, cu sprijinul prefectului de atunci, Romeo Olteanu, un liant în realizarea acestui cluster, şi m-a bucurat dialogul cu dumnealui. Cu paşi mici, am continuat relaţiile cu Primăria Iaşi, dar este o problemă la care vreau să lucrez, nu reuşim să-i convingem să intre în cluster. Noţiunea de cluster implică şi existenţa, ca membru, a autorităţilor locale. Dumnealor consideră că ar exista un conflict de interese. Dacă în vestul ţării lucrurile se întâmplă ca în clustere să existe şi autorităţile, la noi nu există acest curaj. La primărie am reuşit să avem un parteneriat scris, fără să-l materializăm prin prezenţa în comisia tehnică, prin care să venim cu propuneri din experienţa breslei, însă există teama conflictului de interese. Să zicem dacă noi ajutăm la întocmirea unui caiet de sarcini, iar un membru al breslei participă la licitaţie, se intră în conflict de interese, în viziunea dumnealor. La Consiliul Judeţean, situaţia este şi mai drastică, din păcate, deschiderea faţă de propunerile noastre nu prea există. Chiar am avut de curând o experienţă neplăcută, nu există dialog nici acum, cu domnul Maricel Popa şi nici nu a existat pe vremea fostului preşedinte, Cristian Adomniţei. Eu nu doresc să relaţionez ca persoană cu dumnealor, ci instituţional.

 

- Contestaţiile au fost mereu sport naţional în proiectele Iaşului, întârziate uneori cu lunile din cauza neînţelegerilor. Există propuneri din partea breslei în această speţă?

- Aici sunt două lucruri rezolvabile în condiţiile în care se doreşte. Una ar fi pe partea de legislaţie, unde am constatat interpretări greşite care întârzie acest proces, iar alta ar fi lipsa sancţiunilor. Venim cu propuneri legislative de a exista aceste sancţiuni. O altă problemă tergiversată de foarte mulţi ani a fost legea privind certificarea operatorilor în construcţii. Adică, nu orice firmă de apartament să poată să construiască, ea trebuind să treacă printr-o certificare. O altă greşeală este criteriul preţului cel mai mic, tocmai din acest considerent avem lucrări de proastă calitate, avem firme care intră în insolvenţă, apoi prin ofertarea unui preţ foarte mic. În alte ţări din Uniunea Europeană se ia în calcul media, între preţul cel mai mic şi cel mai mare, astfel nu se poate face o trucare a licitaţiei. O altă eroare care se face este licitarea proiectării şi execuţiei la un loc. Astfel se face o proiectare cu materiale de o calitate mai proastă, pentru că suma de bani e aceeaşi, iar firma care face proiectarea şi urmează să o execute să rămână cu un profit mai substanţial.

 

- Au existat controverse privind amplasamentul final al Spitalului Regional de Urgenţă, fixat acum în zona Moara de Vânt. Care a fost punctul de vedere al constructorilor din Iaşi cu privire la această decizie ori existau opţiuni mai bune?

- Mulţi dintre membrii Breslei constructorilor şi-au exprimat, încă de la început, opţiunea pentru locaţia Fortus şi nicidecum pentru Moara de Vânt. Clar, fiind aproape de Aeroport, în timp, problema aterizării elicopterelor va fi una certă. Propunerea pentru amplasamentul de la Fortus este că primăria deţine teren acolo, nu ar fi fost o problemă în acest sens. Apoi, era mai aproape de şoseaua de centură, satisface nevoia de venituri pentru primărie. Viziunea trebuie să fie mai largă, vorbim de un spital regional, iar accesul ar putea fi mai uşor pentru ieşeni, existând mai multe opţiuni de transport în comun.

 

- Pentru anul acesta, care au fost zonele care s-au dezvoltat vizibil din punct de vedere imobiliar?

- Din statisticile pe care le avem, cel mai mult s-a construit anul acesta în zona Bucium. Uitându-ne pe autorizaţiile care au fost date s-a investit foarte mult în Valea Adâncă, la fel de mult şi în Moara de Vânt, că tot am vorbit de amplasamentul Spitalului Regional.

 

- Anul 2016 se apropie de final. Ne puteţi spune care au fost cele mai mari provocări ale constructorilor şi care sunt priorităţile pentru 2017?

 

- Anul acesta a fost unul destul de greu, mă refer la nivel individual, al membrilor, având în vedere că au lipsit fondurile europene. A fost mai mult o luptă de supravieţuire pentru constructori. Cu toate astea, dacă la început am fost formaţi din 14 entităţi, anul acesta am ajuns la 41 de membri, ceea ce arată o dezvoltare continuă a breslei. Totuşi, nu-i consider uniţi şi îi văd puţin dezbinaţi. Sunt firme mari, cu experienţă profesionala şi de viaţă, care şi-au pierdut încrederea. Aş vrea să lupt să le aduc încrederea şi să o transmit mai departe şi autorităţilor locale. În perioada următoare vrem să depunem un proiect, Ecocivic, pentru educarea şi conştientizarea populaţiei în protecţia mediului. Pentru anul 2017, se doreşte o dezvoltare integrată a zonei, prin clustere, şi dorim astfel o colaborare directă cu autorităţile locale. Trebuie să cerem crearea de ghiduri pentru dezvoltarea zonei noastre, în funcţie de caracteristicile ei, concept sprijinit şi de Uniunea Europeana. Noi ne-am învăţat să gândească Bucureştiul pentru noi, dar el nu vede nevoile noastre, ci noi trebuie să le identificăm şi să le rezolvăm.