Cercetăşia este „distracţie cu un scop”

 Dialog cu Elena Ungureanu, directorul Centrului „Constantin Th. Sapatino” din Iaşi

Cine nu şi-a dorit, când era la vârsta copilăriei, să facă parte dintr-un grup de exploratori, să pornească în aventuri în care să afle lucruri noi, să-şi facă prieteni, să facă legăminte de frăţie? Câţi copii nu visează să salveze lumea, să aducă doar bucurie celor din jur, să fie eroi în multe poveşti? Pentru ca toate aceste vise să devină realitate este nevoie de curaj, de dorinţa de implicare, de dirijarea corectă a talentelor copiilor, lucru pe care îl fac cercetaşii sau scout, cum sunt cunoscuţi în toată lumea. Cercetăşia completează educaţia tânărului şi dezvoltă cunoaşterea de sine, necesitatea de a participa, de a explora, de a descoperi, de a ajuta. O lume cu indivizi împliniţi pe plan personal, spiritual şi social este o lume mai bună. Doar îmbunătăţindu-ne pe noi înşine vom reuşi să facem lumea mai bună.

Am discutat despre aceste lucruri cu Elena Ungureanu, directorul Centrului local „Constantin Th. Sapatino” din Iaşi, o structură cu peste 100 de membri.

- Ce este cercetăşia, mai exact?

- Cercetăşia este o MIŞCARE voluntară, non-politică şi educaţională pentru tineri, în cadrul căreia ei se dezvoltă emoţional, fizic, intelectual, social, spiritual, ca indivizi şi cetăţeni responsabili în comunităţile lor locale,naţionale şi internaţionale. A pornit din Anglia în 1907 şi a ajuns şi la noi, în România în 1912 prin intermediul şi la iniţiativa omului de ştiinţă Gheorghe Munteanu Murgoci (geolog, mineralog şi pedolog român, care împreună cu Nicolae Iorga şi Vasile Pârvan şi-a înscris numele printre fondatorii „Institutului de Studii Sud Est Europene” -- n.r.) .

- Cum ajută o astfel de mişcare? De ce ar alege un părinte cercetăşia pentru copilul său?

- Putem spune că cercetăşia este „distracţie cu un scop”. Ajutăm copiii şi tinerii ca, prin recreere şi aventură, să se dezvolte fizic, psihic, intelectual,social şi spiritual. La rândul lor, adulţii învaţă lucruri noi, redescoperă aventura şi îşi fac prieteni noi. Ca lider adult te afli într-un proces continuu de dezvoltare personală şi formare trăind experienţe interesante alături de copii şi tineri.

- Ce v-a atras la cercetăşie? Aţi împlinit 18 ani de când activaţi, sunteţi cumva la un majorat. Cum v-a schimbat o astfel de activitate?

- în urmă cu 18 ani am avut ocazia să cunosc cercetaşii din Iaşi . Mi-a plăcut cum erau organizaţi şi ce făceau şi m-am gândit că era un stil de viaţă potrivit pentru fiul meu de 10 ani şi pentru mine. Surprinzător, mie mi-a plăcut mai mult decât băieţelului meu. Cred că m-a atras „metoda scout” în sine. Am simţit că mi se potriveşte „ca o mănuşă”. Apoi a urmat formarea ca lider, prin participare la stagii şi evenimente specifice cercetăşiei.

- Ce a adus nou în viaţa dvs şi a familiei dvs?

- Prieteni noi şi nu sunt puţini! Cu mulţi cercetaşi ţinem legătura şi acum chiar dacă sunt adulţi, au familie şi unii chiar sunt plecaţi din ţară. Apoi, prin 2013 am decis că e momentul să înfiinţez la Iaşi un nou Centru local de cercetaşi. Pe 10 mai 2014, Centrul local „Constantin Th. Sapatino” a primit autorizaţia de funcţionare.

- Ce faceţi, mai exact, la centru?

- Trebuie spus că este un centru local cu mai multe categorii de vârstă. „Micuţii” sunt copiii cu vârste între 7-10 ani şi ei se numesc „lupişori”. Ne folosim mult de joc pentru tot ce ne propunem să-i învăţăm la întâlnirile de la sfârşit de săptămână. Apoi sunt „Temerarii”, cercetaşii cu vârste între 11-14 ani şi sunt dornici de aventură. Le face mare plăcere să descopere lucruri noi prin urmare le suntem alături pentru aşi lărgi orizontul. Drumeţiile, pe jos sau cu biciclete, construcţiile de câmp, orientarea cu harta şi busola, taberele de vară cu dormit în cort, cunoştinţe de prim-ajutor sau tehnologie, plantări de arbori sau curăţenie prin munţi sunt principalele activităţi ale temerarilor. Urmează „Exploratorii”, cercetaşii cu vârste între 15-18 ani. în centrul nostru local majoritatea cercetaşilor exploratori au trecut prin ramurile de vârstă precedente şi lucrează foarte bine în echipe sub îndrumarea unui lider. în funcţie de abilităţi, ei decid cum să îşi organizeze viaţa ca grup şi cum să îşi împartă responsabilităţile.

Seniorii, liderii adulţi şi voluntarii Centrului local sunt membrii cu vârsta de peste 18 ani . Ei au şansa să ajute copiii şi tineri cercetaşi să se dezvolte ca persoane prin alcătuirea programelor din timpul anului cercetăşesc sau prin orice altfel de sprijin.

- Aventură în natură. Sună foarte interesant...

- Este foarte interesant, educativ şi distractiv. Natura este un element important al „metodei scout” şi împreună cu „educaţia prin acţiune” formează aventura.

- Cine poate deveni cercetaş? Există condiţii speciale de înscriere?

- în România, poate deveni membru titular al Organizaţiei Naţionale Cercetaşii României orice persoană care are vârsta minimă de 5 ani. Fie sunt copii şi tineri cu vârste între 5-24 ani care-şi desfăşoară activitatea în formaţiuni specifice, patrule, conform categoriilor de vârstă prezentate, fie sunt adulţi de peste 18 ani care au responsabilităţi educative sau organizatorice.

-Care sunt momentele cele mai importante dintr-un an de lucru?

- Deschidem Anul cercetăşesc, toamna, în septembrie sau octombrie printr-un eveniment festiv şi îl încheiem vara, în august cu taberele naţionale sau internaţionale. Un moment foarte important pentru cercetaşi este ziua de 22 februarie când sărbătorim Ziua Mondială a Cercetăşiei (World Scouting Day) prin ceremonial de depuneri Promisiune (înscriere în mişcare – n.r.) sau participarea la evenimente în parteneriat cu alte centre locale . Primăvara, în luna mai, avem Festivalul Luminii, un eveniment naţional organizat, de centrele locale din ţară pentru comunitate, cu scopul de a crea un spaţiu liniştit,de deconectare a participanţilor de la agitaţia vieţii de zi cu zi şi de a-şi aminti de bucuria lucrurilor mărunte care le pot face viaţa mai frumoasă. Pentru cercetaşi, cele mai aşteptate evenimente sunt taberele regionale, naţionale sau internaţionale care ne captează atenţia şi efortul începând din luna mai până prin luna august.

- Activitatea primeşte subvenţii sau este autofinanţată?

- Totul se desfăşoară prin voluntariat 100% şi autofinanţare. Membri ONCR achită anual o cotizaţie naţională şi, după caz, o contribuţie locală.

- în România, mişcarea are peste o sută de ani. Avem şi eroi?

- Desigur! Ecaterina Teodoroiu este cea mai celebră reprezentantă a cercetaşilor din România. Centrul nostru local poartă numele unui cercetaş erou din primul Război Mondial, Constantin Th. Sapatino, care la numai 13 ani era voluntar sanitar la spitalul din Hârlău. Şi la nivel mondial lista numelor este foarte lungă, dar îmi amintesc de regizorul Steven Spilberg, cosmonautul Neil Armstrong sau preşedintele John F. Kennedy. Cu toţii au fost cercetaşi în copilărie.

- Care au fost cele mai mari bucurii pe care vi le-a adus această mişcare?

- Bucuria activităţilor derulate în preajma copiilor şi tinerilor, Centrul local înfiinţat şi modul în care acesta a evoluat, prietenii din preajma mea care au contribuit foarte mult la tot ce am iniţiat. Am un soţ minunat care mă înţelege în toate nebuniile mele cercetăşeşti. La fel şi eu pe el, cu ale lui pasiuni.

Elena Ungureanu este de formaţie inginer geolog, meserie pe care a practicat-o doar doi ani la o prospecţiune de cupru din Sasca Montană. A devenit apoi bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, unde conduce filiala de Geologie-Geografie.

A consemnat Maura ANGHEL

 

Caseta 1

„Mie mi-a plăcut şi îmi place foarte mult muntele, natura în sine. Mi-am dorit ca fiul meu, iar acum fiica mea, să se descurce singură, să câştige altfel de abilităţi, să socializeze, să înveţe să lucreze în echipă, să-şi facă prieteni cu aceleaşi preocupări. Asta am găsit în cercetăşie. Cândva am primit un sfat de la un prieten, testat pe pielea lui: lasă copilul să plece cât mai mult timp şi el îşi va câştiga propria lui experienţă de viaţă din care va avea ce cerne mai târziu. L-am aplicat. Acum Ştefan se întâlneşte singur cu prietenii lui cercetaşi, merg la mall sau la film, discută de-ale lor. Prin cercetăşie îmi redescopăr copilăria, redescopăr plăcerea de a mă juca, de a fi din nou copil şi totodată să fiu mult mai sigură pe mine, să-mi înving o frică veche: frica de a nu fi acceptată de cei din jur... Când organizezi un joc, când îl pui în scenă, trebuie să ai o mare siguranţă de sine, altfel cei din jur pleacă. Mă aşteaptă multe experienţe. Lumea cercetăşiei e mare şi entuziasmul din ea te molipseşte” – Liliana Guria, mama cercetaşului-temerar Ştefan, la rândul ei viitor scout.

 

 

Caseta 2

Organizaţia Mondială a Mişcării Cercetăşeşti este o mişcare globală, non-guvernamentală şi non-profit cu peste 30 de milioane de membri din 216 ţări şi teritorii. La Kandersteg, în Elveţia, se află primul Centru Scout Internaţional deschis în 1923, un fel de „casă internaţională a cercetaşilor” cum a fost el denumit de Lord Robert Baden-Powell,fondatorul mişcării scout. Tot fondatorul mişcării cercetăşeşti a introdus şi conceptul de „jamboree”, un eveniment mondial ce are loc odată la patru ani şi reuneşte cercetaşi din toată lumea. în 2019 Statele Unite ale Americii vor găzdui a 24-a Jamboree Mondială Scout , iar în anul 2023 Coreea de Sud va fi gazda celei de-a 25-a Jamboree Mondială.