Conf. dr. Ilie Fârte: „Electoratul românesc este depresiv. Dacă nu ar fi aşa, ar merge la vot!” (I)

Într-o societate în care electoratul tinde să ajungă la un nivel îngrijorător de indiferenţă în ceea ce priveşte viitorul politic al ţării, conf. dr. Ilie Fârte, de la Departamentul de Ştiinţe ale Comunicării şi Relaţii Publice, din cadrul Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, ne vorbeşte despre lacunele comunicaţionale ale politicienilor şi despre dificultăţile acestora de a înţelege nevoile celor pe care îi reprezintă. Cadrul didactic ieşean trece în revistă şi mijloacele manipulatorii prin care politicienii ajung să stabilească agenda publică, încercând să distragă atenţia cetăţenilor de la problemele reale ale comunităţii 

- Care sunt lacunele comunicării politice în zilele noastre?
- Cea mai mare problemă este lipsa simţului comunităţii. Atunci când faci politică trebuie să ai sentimentul că aparţii aceleiaşi comunităţi şi să împărtăşeşti aceleaşi semnificaţii. În zilele noastre, însă, avem o societate extrem de eterogenă. Oamenii se nasc, se formează şi evoluează în medii foarte diferite. Nici politicienii, nici dascălii, nici publicitarii, nici oamenii obişnuiţi nu înţeleg întotdeauna aceste diferenţe culturale şi de formare la nivelul cetăţenilor. Ei aplică frecvent aşa-numitul principiu al milosteniei. Atunci când oamenii nu îţi dau semne clare că n-au înţeles, tu presupui că ei au înţeles exact ceea ce ai dorit să transmiţi. De cele mai multe ori acest sentiment este fals! Mai mult, atunci când politicienii încearcă să fie cool, să fie interesanţi şi să atragă atenţia oamenilor prin figuri de stil, ei nu fac altceva decât să mărească distanţa între ceea ce au intenţionat să transmită şi ceea ce a înţeles efectiv electoratul.

- Aţi făcut trimitere la „simţul comunităţii”. Consideraţi că actualii actori ai politicii româneşti ştiu care este semnificaţia acestor termeni?
- Se pare că nu. Soluţia ar fi ca politicienii să trăiască în mijlocul cetăţenilor pe care îi reprezintă, să stea cât mai des printre ei, să stea la o coadă, să cumpere de la o băcănie sau magazin de colţ anumite lucruri. Este extrem de jenant să vezi, de exemplu, politicieni socialişti, care reprezintă interesele categoriilor defavorizate ale populaţiei şi care trăiesc asemenea unor sibariţi, în opulenţă, petrecându-şi vacanţele în străinătate. Ei nu reuşesc să înţeleagă nimic din temerile oamenilor de rând. Nu este foarte greu să iei pulsul societăţii. Trebuie din când în când să mergi cu un mijloc de transport în comun, să stai la coadă într-o instituţie publică pentru a-ţi rezolva o problemă birocratică, fără scuza că te grăbeşti sau că timpul tău este prea preţios pentru a fi irosit ca un om de rând. Din păcate, puţini dintre actualii politicieni sunt interesaţi să cunoască adevăratele realităţi ale societăţii. Ei preferă să apară din când în când în faţa presei şi a camerelor de filmat ca nişte zei, fără a sta, de fapt, în faţa oamenilor obişnuiţi.

- Consideraţi că discursurile politice sunt înţelese de interlocutori, ţinând cont aici şi de boom-ul informaţional la care suntem supuşi?
- De cele mai multe ori sunt foarte puţine lucruri de înţeles. Am observat o simplificare extremă a mesajului care ne este transmis. „Cresc salariile şi pensiile, eventual scad impozitele” - acestea sunt singurele mesaje clare transmise de politicieni. În rest se ventilează nişte abstracţiuni, cuvinte goale... Trebuie ţinut cont şi de faptul că aceste mesaje golite de substanţă sunt garnisite cu expresii de efect, precum „Terente”, „hoţii”, „profitorii”, fără a explica nimeni în spaţiul public de ce ar fi cineva „profitor” sau „hoţ”.

- Minimalizarea conţinutului informaţional din mesajele politicienilor se poate traduce prin subestimarea inteligenţei oamenilor?
- Da. Oamenii obişnuiţi au un câmp mental destul de larg, fiindcă ei trebuie să se gândească la foarte multe probleme şi trebuie să găsească foarte multe soluţii. Aceştia au copii, părinţi, nepoţi, relaţii colaterale. Aceştia trebuie să plătească utilităţile, să-i dea pe cei mici la şcoală, să-şi aleagă medicul, să-şi împartă salariul, să-şi cumpere lucrurile de care au nevoie, neavând pe nimeni care să-i suplinească. În mod paradoxal, politicianul are un câmp mental mai restrâns decât omul simplu, pentru că are mai puţine probleme. Un alt lucru bizar este că avem politicieni care nu şi-au demonstrat capacitatea de a rezolva probleme la nivelul omului obişnuit, adică nu şi-au întemeiat o familie, nu au crescut copii, nu şi-au asumat nicio responsabilitate faţă de comunitatea locală. Cu toate acestea, ei îşi arogă sarcina de a administra o ţară întreagă. Cred că mai întâi trebuie să-ţi administrezi propria viaţă. Doar după aceea poţi avea pretenţia de a administra economia ţării, de exemplu.

- Consideraţi că în ţara noastră electoratul este capabil „să ridice ştacheta” politicului?
- Cred că deja a făcut acest lucru prin absenteismul constatat la ultimele alegeri. Neparticiparea la vot semnalează neîncrederea în actuala clasă politică. Din păcate, este greu să se meargă mai departe din cauza declinului demografic şi a lipsei unei tensiuni politice suficiente. Societatea românească este prea fragmentată şi anemică pentru a spera la apariţia unei formaţiuni politice care să coaguleze într-o măsură suficientă electoratul. Astăzi, nu se simte nevoia unei noi forţe politice. Românul căruia nu-i convine ceva în ţară are perspectiva de a pleca în străinătate. Ar fi fost poate mai bine pentru societatea românească să nu existe această oportunitate. Astăzi, politicienii nu resimt presiunea electoratului nemulţumit, motiv pentru care avem aceiaşi politicieni care se dau peste cap ca Feţii Frumoşi şi propun ei înşişi o nouă alternativă la situaţia de fapt. Românului trebuie să-i ajungă cuţitul la os pentru a alege bine, pentru a forţa apariţia unei alternative serioase. Altminteri, ne împăcăm cu situaţia şi ne bucurăm că nu se taie pensiile şi salariile, dacă tot acestea sunt singurele informaţii transmise de politicieni.

- Ajungem la agenda publică şi la temele de interes „discutate” de politic. Cum caracterizaţi acest fenomen în ţara nostră?
- Din păcate, agenda publică este făcută de politicieni care ştiu foarte bine să-i manipuleze pe jurnalişti. M-a impresionat întotdeauna jocul de cuvinte al jurnaliştilor de sport care reuşeau să ocupe spaţiul de emisie în extrasezon pe baza unor propoziţii simple, care nu transmiteau nicio informaţie şi nu aveau nici o legătură cu activitatea sportivă. (...) În acelaşi fel, beneficiind de complicitatea unor jurnalişti, politicienii ocupă agenda publică cu propoziţii care nu se referă la nimic serios. Ar fi bine ca jurnaliştii să modeleze agenda publică asemenea acelui senator roman care îşi încheia întotdeauna discursul cu propoziţia „Şi totuşi, Cartagina trebuie distrusă”. El avea propriul său proiect politico-militar, pe care l-a urmărit cu perseverenţă. Dacă jurnaliştii ar lua acest model de perseverenţă şi ar urmări nişte subiecte clare, indiferent de încercarea politicianului de a distrage atenţia spre alte teme banale, atunci agenda publică ar arăta altfel!

- Se mai poate vorbi de doctrine, în România?
- Societatea contemporană este mult prea complexă pentru a veni cu un răspuns doctrinar la o problemă complexă. De asemenea, partidele politice nu se pot poziţiona în mod coerent şi unanim pe orice problemă posibilă. Nu-l simpatizez foarte mult pe Nicuşor Dan, însă mi-a plăcut poziţia acestuia pe tema referendumului privind familia, când a spus că USR nu ar trebui să se poziţioneze pro sau contra pe acestă chestiune, fiindcă sunt alte probleme la nivel de partid care cer o poziţionare clară. Uneori, dacă forţezi o poziţionare de partid pot apărea tensiuni şi dezbinări inutile sau contra-productive.
Acum partidele politice trebuie să facă bricolaj pe un electorat extrem de fărâmiţat, trebuie să identifice teme de interes pentru acesta! Consider că democraţia funcţionează dacă există spirit de partid şi un minimum de dezbinare în societate. Oamenii trebuie să dezbată pro sau contra un proiect. De asta are nevoie societatea nostră! Nu poţi crea un spirit partizan înainte de a scoate electoratul din depresie. Din păcate, electoratul românesc este depresiv. Dacă nu ar fi aşa, ar merge la vot!
A consemnat Anca BURNICHE
* * *
„Nu putem crea o dezbatere reală cu teme mediocre precum mărirea salariului minim sau creşterea economică. La ultima campanie electorală, partidele s-au întrecut între ele cine licitează mai mult pe creşterea salariilor în sectorul bugetar, creşterea pensiilor şi scăderea impozitelor”

* * *
„Oamenii s-au plictisit de acestă retorică, dar haideţi să vorbim despre separarea statului de confesiunile religioase sau despre reorganizarea a ţării. Cu astfel de teme electoratul se va anima şi va dezbate cu adevărat, urmând să fie atent şi asupra modului în care se va vota!”

* * *
Ilie Fârte este conferenţiar universitar la Departamentul de Ştiinţe ale Comunicării şi Relaţii Publice, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi.