„Este nevoie ca părinții să reseteze softurile instalate în creierul copiilor. Doar așa pot fi fericiți”

 Dialog cu trainerul Iuliana Șoșu despre educația bazată pe neuroștiințe

De ceva timp, în câteva școli din Iași au îceput să apară și ore de neuro-științe, predate fie de traineri specializați, fie de cadre didactice care își doresc mai multe de la copii. Sau, altfel spus, își doresc ca elevii să fie smart, să absoarbă mai ușor informațiile, săe fie creativi, curajoși și să-și gestioneze corect emoțiile. Unul dintre ei este Iuliana Șoșu, care a pornit un proiect similar cu gândul la cei doi feciori ai ei.

- Cum a început această nouă poveste a ta, Iuliana? Lumea te cunoștea ca antreprenor până nu demult... Unde ai făcut primul pas?

- Primul loc unde am început să transmit (evit termenul de predare) noțiunile de neuroștiință a fost chiar clasa copilului meu mai mare, adică a IV-a, cu îngăduința doamnei învățătoare. Cu ei am mai făcut ore de lucru manual sau de lectură și cu alte ocazii, deci eram familiarizați.  

În lungile noastre drumuri spre și de la școală (că avem un trafic minunat pentru așa ceva), îl ascultam împreuna pe Paul Olteanu și podcasturile despre elefant și călăreț. A început să-mi pună întrebări, să oprească podcastul ca să-i explic unii termeni și, surpriza cea mai mare s-a petrecut când, după o deturnare emoțională gen Offf, ce mă enervează căpcăunul ăsta, cu mașina lui, cu tot, copilul spune: Hopa, ți-a căzut elefantul, mami!

Și, ca să sintetizez un răspuns pentru întrebare, motivul principal este chiar copilul meu la care am observat că poate înțelege ușor despre ce-i vorba și se folosește de aceste noțiuni pentru a-și explica situații, pentru a le comunica și mai ales, pentru a folosi tips&tricks-urile ajutătoare.

- De ce este nevoie de astfel de informații?

- Uite: noi avem instrucțiuni de utilizare pentru fiecare nou device care intră în viețile noastre. Ca să mergă bine, trebuie să înțelegem pe ce butoane trebuie să apăsăm, cand trebuie pus la încărcat, când trebuie curățat și la ce să nu-l folosim. Și ce facem cu el când nu mai funcționează cum trebuie. Treburile stau cam la fel și cu creierul din dotare, doar că nu avem niciun manual și mai e și al naibii de complex. Partea bună este că, având un pic de cunoaștere despre cum funcționează, ne dăm seama cum îl putem pune la treabă în mod conștient, benefic și mai ales sănătos. Și asta este valabil pentru toată lumea, din fericire. 

-  Ce spun copiii?

- Prin definiție, ei sunt niște curioși și experimentatori. Dacă le adaptăm conținutul nivelului lor de înțelegere și îl livrăm într-un cocktail de emoție și implicare, feedback-ul nu va întârzia să apară. Copiii mai vor, le place și pun întrebări. Multe! Sunt fantastici!

- Ce îi înveți, mai exact? Și cum?

- Eheee, ceea ce le transmit eu este o poveste. Cel mai adesea o poveste cu personaje care trăiesc tot spectrul emoțiilor omenești și prin ale căror caractere ei se pot lesne regăsi. Dar, dincolo de povești, ei pot înțelege multe noțiuni care au o puternică încărcătură abstractă. Și urmează câteva exemple: de ce suntem noi așa de deștepți și ce anume ne face să fim așa; de unde vin emoțiile și de ce nu există emoții rele; cum putem scoate partea bună din fiecare emoție și instrumente prin care să le controlăm noi pe ele și nu invers. În plus, aflăm ce este bullyingul, de ce apare, de ce se manifestă așa, ce se ascunde sub masca agresorului, ce trăiește victima dar și cei de pe margine, ce putem face din aceste poziții și mai ales cum să combatem fenomenul acesta. De ce suntem agresivi, de ce suntem demotivati sau lipsiți de energie, ccum să ne ponderăm și raportăm în raport cu tehnologia, ce importanță are gașca și cum rămâne cu familia. Vorbim despre importanța viselor, dorințelor și cât de grozav este să îți iei repere bune în viață, aflăm despre mentori. Învățăm despre instrumentele de îmblânzire a fricilor și a agresivității, dar și despre comunicarea și formele ei care sunt atât de multe și minunate sau periculoase. Lista este mult mai lungă deoarece fiecare lecție o determină pe cealaltă. De fapt, copiii sunt cei care solicită abordarea următorului subiect și de aceea implicarea este mai mult decât uimitoare.

- Informațiile nu sunt prea grele pentru ei? Ce rezultate ați obținut?

- Rezultatele nu sunt precum niște foi de hârtie pe care să le punem într-o expoziție. Ele sunt subtile și solicită timp și înțelegere. Creierul și implicit comportamentele nu funcționează ca un hard de pe care putem șterge oricând o aplicație pentru a instala alta nouă. Este un proces magic care, în mod special la copii și adolescenți, are nevoie de foarte multă răbdare și suport din partea adulților. De aceea, dacă până acum am pus accent pe introducerea neuroștiinței la clasă, în viitor mă voi îndrepta și pe captarea atenției din partea adulților. Pentru că ei sunt cei care au instalat o mare parte din softurile copiilor lor și pot face în continuare niște setări la care doar ei pot avea acces. 

A consemnat Maura ANGHEL