Gabriel Gherghe, comediant: „Simţul umorului are un loc de cinste în Moldova”

 Gabriel Gherghe este un comediant născut în Adjud şi crescut pe meleagurile Moldovei, care s-a făcut remarcat mai ales după emisiunea iUmor, unde a participat şi s-a clasat pe locul al treilea. Face stand-up comedy de 5 ani şi spune că, deşi a întâmpinat multe dificultăţi, acum e mândru că a ales să facă asta. Are spectacole peste tot prin ţară, iar oamenii îi ţin minte glumele şi le spun mai departe. Pasionat de lumea înconjurătoare şi de comedie, veşnic intrigat de caracterul uman şi de interacţiunea dintre oameni, cu o imaginaţie ieşită din comun, aşa cum se descrie, Gabriel a avut plăcerea de a vorbi în cadrul unui interviu acordat cotidianului „Evenimentul Regional al Moldovei” despre stand-up comedy cu părţile plăcute, dar şi mai puţin plăcute, despre viaţa de moldovean, frizeria veselă şi alte lucruri interesante.

 -Cum ai început să faci stand-up comedy?
- Am început prin mai 2012, când am fost la o seară de open mic, seara amatorilor, un fel de karaoke unde oricine poate să încerce să facă stand-up. Şi, spre surprinderea mea, a fost bine. Din păcate, în Iaşi astfel de seri sunt rare ca eclipsele de soare, deci pot spune că eu am avut noroc.
-Îţi mai aminteşti de primul tău spectacol? Cum a fost?
- La două luni după ce urcasem la open şi a treia oară când urcam pe scenă, am luat legătura cu o cafenea din Iaşi, le-am trimis un e-mail cu o filmare şi au fost deschişi să organizăm un spectacol. A fost o senzaţie foarte frumoasă şi îmi amintesc că pe vremea aceea urcam cu nişte foi pe scenă pentru că nu eram sigur că pot să ţin minte ce urma să spun. Au venit şi multi colegi de unde lucram ca să mă vadă şi a fost o oarecare presiune, dar, noroc sau nu, mi-a ieşit bine.
- Ai fost mereu o persoană cu simţul umorului? Moşteneşti asta de la cineva din familie?
- Simţul umorului e o variabilă şi e greu să dai verdicte, să pot spune dacă îl am sau nu, dar pot spune că am fost tot timpul pus pe glume. Ambii părinţi au latura lor glumeaţă şi îmi place să cred că am moştenit ce e mai bun de la fiecare.

„Voiam să devin explorator marin”

- Ce îţi doreai să devii când erai mic? Bănuiesc că nu comediant...
- Am avut mai multe etape şi mai multe dorinţe. Am fost şi sunt pasionat de lumea înconjurătoare şi îmi doream să devin explorator marin, apoi ştiu că voiam să devin medic. Se pare că nu aveam dorinţele bine calibrate pe vremea aceea.
- Dar, care a fost primul job pe care l-ai avut?
- În vacanţa de vară, după primul an de facultate, am lucrat două luni ca reporter la un ziar local împreună cu un prieten şi coleg de cămin. A urmat apoi, în anul al treilea, jobul de student brand manager la Redbull, despre care pot să zic că în afară de cel de comediant, a fost cel mai tare job.
- Am observat că ai multe glume cu moldoveni. Crezi că acestea prind mai bine la public?
- Nu există un manual cu subiecte care prind mai bine, dar e clar că fiind din Moldova şi vorbind despre viata de zi cu zi, de multe ori, referinţele făcute sunt despre noi, moldovenii. Plus că sunt de părere că glumele despre moldoveni trebuie făcute mai ales de noi, de moldoveni.
- S-a întâmplat vreodată ca la un spectacol de-al tău cineva să se simtă deranjat sau ofensat de o glumă şi să reacţioneze urât?
- Ocazional sunt oameni care simt nevoia sa „contribuie” la spectacol, heckleri, cum li se spune în domeniu. Unii poate din cauză că se simt lezaţi de subiectele tratate, alţii din nevoia de atenţie. Nu am avut cazuri extreme şi am reuşit până acum să gestionez aceste situaţii. Uneori intervenţiile lor pot crea chiar momente memorabile dacă ai inspiraţia de moment să îi pui la locul lor în modul potrivit.

„Mintea omului e nemărginită, trebuie doar să sapi”

- De unde îţi extragi glumele? Care îţi sunt sursele de inspiraţie?
- Glumele le extrag din creier, să spun aşa. Sursă de inspiraţie poate fi orice, unele mai concrete din viaţa de zi cu zi, altele mai abstracte şi duse spre absurd. Mintea omului e nemărginită, trebuie doar să sapi.
- Te-au influenţat în definirea stilului tău alţi comedianţi din ţară sau din străinătate?
- Am urmărit şi urmăresc mai mulţi comedianţi şi probabil mulţi te influenţează şi fără să îţi dai seama. Am şi încercat să iau câte ceva de la unii dintre ei. Energia extraordinară de pe scenă de la Cătălin Bordea, nebunia creativă de la Costel, one-linere (glume scurte-n.r.) tăioase şi la limită de la Sergiu Floroaia, crowd work-ul spumos de la Micutzu sau complexitatea subiectelor de la Teo. Îmi place mult şi britanicul Jimmy Car.
- Ce părere ai de atitudinea românilor despre stand-up comedy?
- Stand-up-ul e încă tipul nou în gaşca spectacolelor. E adevărat că de la an la an a crescut în popularitate, dar cred că mulţi oameni încă vin din curiozitate sau abia îl descoperă, aşa că şi atitudinea lor faţă de stand-up comedy e în formare. Depinde mult şi ce spectacol vede omul prima dată pentru că poate dă peste un comediant cu care nu e compatibil şi automat asociază stand-up cu un NU sau poate invers.
- Cum e să faci stand-up comedy în România? Te-ai lovit de anumite piedici? E România o ţară în care stand-up-ul are locul său aparte sau e loc şi de mai bine?
- Să faci stand-up în România e la fel ca în orice altă activitate. Trebuie să munceşti, să ai noroc şi să fii perseverent. Stand-up-ul a început să-şi câştige locul său şi la noi, ba chiar să devină o atracţie pentru oamenii care nu s-au consacrat prin stand-up cum e Dezbrăcatu' de la Cronica Cârcotaşilor sau Toni Ionescu de la Trăsniţi în NATO, dar şi pentru mulţi tineri care nu au avut niciun fel de contact cu lumea comediei. De-a lungul celor cinci ani de când am urcat prima dată pe scenă am avut şi provocări, începând de la localuri care nu sunt dispuse să-ţi dea o şansă pentru că nu eşti cunoscut şi până la situaţii neprevăzute în timpul spectacolului.
- Îţi aminteşti concret de o asemenea situaţie?
- Aveam un spectacol în Timişoara prin 2014, în vremea când încă se fuma în localuri, într-un pub cochet dar foarte îngrămădit, iar pe la jumătatea spectacolului un domn mai în vârstă, cardiac după cum am aflat mai târziu, pe fondul căldurii, al consumului de alcool şi cu siguranţă al afecţiunii sale, a făcut stop cardiac şi a decedat. Vă imaginaţi cum ar putea continua un spectacol după o astfel de întâmplare. Plus că a trebuit să suport şi glume răutăcioase de la colegii de breaslă care spuneau: „Am auzit ca la show-urile tale se moare... de râs”.

„Dacă te apuci de stand-up o faci pentru că-ţi place”

- Pentru cei care îşi doresc să facă stand-up, ce le trebuie?
- Trebuie să înceapă să ducă gândul mai departe de o dorinţă, să scrie glume, să meargă la serile amatorilor şi să încerce cum e. Până nu vezi şi nu simţi pe pielea ta ce înseamnă să stai măcar cinci minute în faţa unor străini şi să-i faci să râdă, sau măcar să zâmbească, e greu. Poate părea foarte ofertant, dar să fie departe de realitate. În afară de asta, le trebuie răbdare, multă muncă şi să nu plece de la ideea că se apucă pentru bani. Banii la început sunt puţini sau deloc şi nici nu ai garanţia că după un an sau doi sau cinci o să fie mulţi. Dacă te apuci de stand-up şi te ţii de treabă, clar o vei face pentru că iubeşti comedia.
- E o meserie din care se poate trăi sau e nevoie şi de alt job?
- E o activitate din care se poate trăi, dar nu primeşti salariul din prima lună. Eu am renunţat la jobul de zi abia în martie 2016, după patru ani de când am început.
- Ai participat la prima ediţie a emisiunii iUmor şi ai fost pe locul al treilea. Cum s-a schimbat viaţa ta după?
- Emisiunea iUmor a fost ca o „tornadă” pentru stand-up comedy, pentru că a adus în atenţia unui public mult mai larg acest fenomen. Mai concret, pentru mine iUmor a însemnat locul 3 la prima emisiune de acest gen şi un număr de fani mult mai mare sau măcar de oameni curioşi să mă vadă. După această experienţă, am reuşit să deschid mai uşor anumite uşi către localuri consacrate pentru organizarea de astfel de spectacole.
- Ce te leagă cel mai tare de Moldova?
- Sunt născut în Moldova, deci propria mea existenţă este legată de această zonă. Am făcut facultatea în Moldova, am trăit în Moldova, am avut primul show de stand-up aici şi cel mai mult mă leagă acum de Moldova iubita mea, care bineînţeles este o moldoveancă „pur sânge”. Îmi place mult aici şi oamenilor care nu au ajuns niciodată le vorbesc mereu despre felul de a fi deschis şi primitor al celor din această zonă, despre frumuseţea naturală a Moldovei, despre tradiţii, obiceiuri şi mâncăruri delicioase. Nu în ultimul rând, despre simţul umorului, care cred sincer că are un loc de cinste în aceasta zonă.
- Spune-mi ceva ce oamenii nu ştiu şi ai vrea să ştie...
- E ceva în premieră naţională. (râde) Momentan urmez un curs de frizer, iar din aprilie fanii mei se vor putea tunde la frizeria veselă. În rest, dacă cineva are curiozităţi despre viaţa mea, mă poate urmări pe Facebook unde, pe lângă programul spectacolelor, mai postez şi glume, întâmplări din turnee şi poze cu pisici, reţete de prăjituri şi citate motivaţionale.
- Ai o glumă preferată sau un motto după care te ghidezi sau care îţi place?
- O să spun un motto transformat într-o glumă, vorba lui Aladin: „Carpet Diem”.
A consemnat Roxana NĂSTASĂ