„Îmi plac personajele atinse de divin“ VIDEO

* câştigătoare, în 2008 şi 2011, a premiului UNITER pentru „Cea mai bună actriţă într-un rol principal“, Ofelia Popii s-a aflat la Iaşi cu piesa „Călătoriile lui Gulliver” a Teatrului Naţional „Radu Stanca” din Sibiu * artista a vorbit despre succes, despre şcoala de teatru din capitala Moldovei şi despre personajele pe care le interpretează

- Există o reţetă a succesului?
- Dacă te gândeşti la succes, probabil nici nu o să-l ai. Cred că pur şi simplu trebuie să te arunci în personajul pe care îl ai de făcut şi, dacă te bucuri şi-l interpretezi la maxim, până la urmă valoarea iese la iveală. Dar nu trebuie să-l urmăreşti, să-ţi propui „Eu vreau succes în doi ani, iar dacă nu-l am, nu ştiu ce fac, mă spânzur”…

- Ce e greu în gestionarea succesului?
- Energia şi timpul, pentru că ofertele sunt mai multe, dar energia este cam aceeaşi, ba chiar tot mai puţină. Oboseala te ajunge, dat tu trebuie să rămâi tot acolo, sus. Normal, nu vrei să dezamăgeşti. Te gândeşti şi la ce ai făcut şi trebuie să mai schimbi registrele, să faci altceva nou, să interpretezi personaje de un alt gen. Trebuie să-ţi gândeşti puţin lucrurile, pentru că succesul îţi deschide drumuri să întâlneşti oameni interesanţi, oameni de calitate. Altfel, îi întâlneşti mai rar, pentru că se învârt în cercurile lor şi, mai ales dacă eşti puţin timid, nu îl vezi pe Eugenio Barba şi dai buzna peste el. Eu nu aş face aşa. Dar dacă interpretezi personaje interesante şi el vine la spectacolul tău, ţi-e mult mai uşor să intri în vorbă. Dar nu întâlneşti numai oameni din teatru, ci şi oameni de cultură interesanţi şi valoroşi. Ăsta este un beneficiu al notorietăţii.

Foto: Ofelia Popii, în „Călătoriile lui Gulliver”

- Cum ţi se pare şcoala de teatru de la Iaşi?
- Cunosc foarte bine promoţia de aici, din Iaşi, colegii care au terminat în acelaşi an cu mine. Eu am terminat în Cluj. Marius Manole, Emilian Oprea, Florentina Ţilea au terminat în Iaşi, îi ştiu bine. E o şcoală solidă aici, în Iaşi, puţin tradiţionalistă, după părerea mea, dar nu ştiu cum au mai evoluat lucrurile în timp. Atunci, pe vremea aia, noi, Clujul, eram cei care experimentam tot felul de genuri teatrale, făceam teatru de mişcare în şcoală, ei mergeau pe metoda clasică. Am auzit că şi în teatrul din Iaşi se merge tot pe tradiţionalism, acum nu ştiu cum mai este. A fost aici, totuşi, Hausvater, au fost ani buni, a scos nişte spectacole minunate.

„Călătoriile lui Gulliver“, în regia lui Silviu Purcărete, a fost desemnată „Cea mai bună piesă de teatru a anului 2012” la Gala UNITER din acest an, organizată la Teatrul Naţional din Iaşi

- Vocea răguşită e dobândită în urma unui personaj sau aşa a fost întotdeauna?
- E vocea mea, fac parte dintr-o familie de voci răguşite. Maică-mea avea vocea asta, puţin mai groasă.

- Ce tip de personaj preferi? Femeia seducătoare din Lulu sau personajul tenebros din Faust?
- Toate personajele astea, că şi Lulu are tenebrele ei şi vine dintr-o lume colcăitoare, au o tentaţie anume, au o fascinaţie, şi normal că atrag orice actor, fiindcă sunt mai colorate, mai interesate, dar pe mine mă atrag şi eroinele care au o aripă de înger în spate. Îmi plac foarte mult personajele atinse de partea cealaltă, de divin.

A consemnat Alina Stan

 

Urmăreşte mai jos interviul integral: