„În spatele unui personaj, poţi să oferi din tine unele trăiri de care ştii doar tu”

Diana-Bucur

Dimensiune font:

| 27-02-2021 18:26

Dialog cu soprana Diana Bucur, de la Opera Naţională Română din Iaşi, căreia astăzi îi spunem „La mulți ani!"

 

Nu ştiu cum o fi să cânţi în duet pe scenă cu soprana Diana Bucur, ştiu doar cât de frumos umple sala de concerte şi cât de savuros poate fi un dialog cu ea. Ieşeanca pasionată de muzică nu este numai un artist apreciat, ci şi o femeie veselă, care slujeşte arta cu sufletul. Am stat de vorbă cu Diana Bucur despre muzică, despre oameni şi despre pasiunea cu care dă viaţă personajelor pe scenă, dar şi despre noi traiectorii, soprana mărturisind că va renunţa la linia lirică pentru cea dramatică.

- De câtă vreme cânţi, Diana?

- Din liceu, adică… Stai să calculez (iar ochii i se ridică puţin – n.r.). De 30 de ani, Doamne, o viaţă de om, ai putea spune. O viaţă frumoasă.

- Şi când ai cântat primă oară? Să fi fost în copilărie, aşa cum facem mai toţi, imagindu-ne în faţa unui public darnic cu aplauzele?

- Nici vorbă! Când eram copil nu îmi plăcea opera, dar nici o respingeam. Eu oricum eram în domeniul muzicii, cântam la vioară şi nu am avut o atitudine totală de refuz. Cred că a fost o combinaţie – am vrut să renunţ la vioară, pe care o studiasem până în clasa a opta cu un entuziasm moderat şi am găsit opera. Acum, dacă mă uit în urmă, de fapt aşa a fost să fie. Ei, şi în clasa a opta, la examenul de admitere în liceu, am schimbat orientarea. Ştiam că am voce, am dat admitere la canto la Liceul Octav Băncilă”. Aşa a început legătura mea cu opera. A început să-mi placă treptat, i-am dat de gust. Am început să învăţ cum se cântă, ceea ce anterior mi se părea complicat. Este o muncă de o viaţă, toată viaţa înveţi, trebuie să perfecţionezi, să fii atent cu vocea care este un instrument pretenţios.

- Cum i-ai dat de gust operei?

- Ascultând mult, făcând studiu personal. Când efectiv munceşti, cînd studiezi, lucrurile se schimbă în bine. Spre exemplu, nu-mi plăcea „Traviata, apoi a devenit preferata mea. Şi asta a fost posibil doar aducând rolul pe scenă, cântând.

- Şi uite aşa muzica ţi-a devenit nu doar un partener, ci a adus şi un loc de muncă.

- Când eram în primul an la Conservator aici, la Iaşi, pentru că eu mai urmasem alţi trei la Chişinău, am intrat în Corul Operei, unde am cântat timp de şase ani. Între timp, avusesem roluri mai mici şi la un moment dat am decis să particip la examenul de solist. Se întâmpla prin 1999 şi uite dacă vrei, putem socoti din nou – sunt solist de aproape 20 de ani.

- O altă parte din viaţa unui om, cum ai spus. Mă întreb câte roluri ai avut ca solist?

- În jur de 20. Mi-aş fi dorit să fie mai multe, dar depinzi de repertoriul instituţiei, dar şi de tipul de voce. Eu fiind lirică, rolurile sunt oarecum limitate. De ceva timp m-am decis să schimb şi să trec înspre dramatic. Când ajungi la un anumit timp al vieţii nu te mai prind unele roluri lirice. Şi apoi, sunt atât de mulţi tineri frumoşi şi talentaţi şi ar fi păcat să nu fie ei în aceste roluri. Recunosc, nu am luat această decizie foarte uşor! Va fi un alt drum, va trebui să uit ce am făcut până acum şi să învăţ lucruri noi. Am început deja cu rolul Neda”, din Paiaţe.

 

- Spuneai de tineri. Care a fost primul rol ca solistă?

- Musetta, din Boema, un rol frumos. Apoi am fost şi Mimi, despre care cred că mi s-ar fi potrivit mai mult, dar totul a ieşit foarte bine. Mai avusesem câteva apariţii, dar primul rol a fost Musetta. M-am simţit minunat, la fel ca şi acum. Eu cred în ideea că în tot ce faci trebuie să pui pasiune, dragoste. Trebuie să duci totul cu bine la capăt, altfel nu are rost. Nu este cale de mijloc. Eu fac ceea ce fac cu multă dăruire şi nu mă văd făcând altceva .

- Cum dai viaţă unui personaj? Cum îl însufleţeşti?

- Primii paşi ţin de procedura clasică, de distribuţie. În urmă cu mai mult timp dirijorul făcea distribuţia în roluri, cunoscând aptitudinile fiecărui solist. De câţiva ani se participă la casting. Odată primit rolul, înveţi partitura, cel mai bine este acasă, asculţi alte montări, treci la înţelegerea textului. Ajută mult să cunoşti măcar un pic limba în care se cântă, italiana în general. Se cântă mult în italiană. Dacă mai ştii şi germana este extraordinar. Apoi urmezi cerinţele regizorale şi tragi cu ochiul la tine, la sufletul tău şi îţi pui talentul la treabă. Dacă eu nu cred în personajul pe care ar trebui să îl interpretez nu urc pe scenă, empatia este foarte importantă pentru mine.

- Personajul preferat?

- Mi se pare deja un clişeu ca şi răspuns, „Violetta Valery din „Traviatta, dar cred că acesta este. În acel rol ai multë de arătat, multe de pus din tine. Aşa este mereu când trăieşti din plin viaţa personajului căruia i-ai dat viaţă.

- Mă întreb cât primesc spectatorii din ceea ce dai. Ai avut şi reacţii nu foarte bune?

- Au fost. Eu am dat tot din mine, însă percepţiile sunt diferite, oamenii filtrează altfel decât ai vrea sau simţi tu. Au auzit unele comentarii care nu mi-au plăcut şi m-au afectat foarte mult. După ce am trecut peste moment, am ajuns la înţelegerea faptului că oricât te-ai strădui, tot vor fi voci care vor comenta. Atunci a fost momentul în care am decis să cânt şi să joc pentru mine. Dacă eu sunt bine cu mine, totul va fi bine în jur.

- Ai cântat de curând în „Nunta lui Figaro”, în rolul Contesei. Personajele îşi pun amprenta şi pe solist şi mă întreb unde este Contesa în Diana Bucur?

- (râde) Cine mă cunoaşte ar spune că nu este chiar aşa, dar este un pic din „contesă” în mine. Este undeva în adâncul sufletului, o simt.

- Şi cum o aduci pe scenă? Cum se transformă femeia în blugi în doamna cu crinolină?

- Revin la ceea ce am spus – contesa există în mine şi nu trebuie decât să fac conexiunea cu ea. Sigur, mă vei întreba cum fac această legătură, dar nu m-am gândit niciodată la Cum. O fac şi gata. Cu toţii putem aduce la suprafaţă unele trăiri din noi dacă există şi contextul, şi momentul potrivit. Cred că are legătură cu faptul că pe scenă devii un personaj. În spatele unui personaj, poţi să oferi din tine unele trăiri de care ştii doar tu, sunt doar ale tale şi le dezvălui rareori.

- Am vorbit despre viaţa ta de pe scenă, dar cea reală cum este?

- Viaţa mea reală a bătut istoriile de pe scenă. Au fost multe întâmplări neobişnuite pe care le-am trăit şi la care nu m-aş fi gândit niciodată. În viaţa reală sunt fiică, mama Smarandei şi a lui Luca, sunt prietenă, stau la poveşti cu oamenii buni… Mama e cel mai greu rol fiindcă nu îţi dă nimeni indicaţii cum şi ce trebuie să faci. Când mă uit la copiii mei mă întreb oare când a trecut timpul? Parcă mai ieri au venit pe lume...

- Până aici nu ai vorbit deloc de muncă, ci doar de pasiune. Ai muncit mult în cariera ta?

- Ce înseamnă mult? La noi, munca nu se rezumă la opt ore pontate zilnic. Dacă mult înseamnă pregătirea, studiul personal, căutările continue în a găsi cea mai bună abordare a rolului, da, pot spune că am muncit, dar de fapt aceste lucruri sunt cele care contează, care te ajută să te împlineşti profesional. Eu nu m-am gândit niciodată munca e ceva greu de făcut, însă m-am preocupat îndeaproape de tot ceea ce implică profesia mea. Studiez aproape zilnic, caut metode noi de exprimare, vreau să fac totul perfect.

- Ai cântat şi peste graniţele ţării. Cum este publicul din afară, unde ţi-a plăcut cel mai mult?

- Peste tot mi-a plăcut, dar în Italia m-am simţit cel mai bine. Publicul este cald, prietenos, iubeşte muzica şi ştie foarte bine ce şi cum se cântă. Am fost surprinsă, într-un an, să constat că publicul italian cunoaşte foarte bine ceea ce se petrece pe scenă sau ceea ce ar trebui, ce categorie de voce se potriveşte şi ce nu. Îmi amintesc cu drag de un concert de exemplificare ce încheia un masterclass de pian susţinut la Frosinone de o prietenă de-a mea. După concert, aflându-mă pe o străduţă, am cerut câteva informaţii de la doi bătrânei foarte simpatici. Aaaa, soprană”, au exclamat, apoi m-au întrebat De care?, Lirică”, le- am răspuns. „Aaaa, minunat. Deci cânţi Violetta, Gilda, Mimi şi multe alte roluri”. Am fost plăcut surprinsă!

- Ai avut şi roluri în teatru, ai jucat în „Cerere în căsătorie”. Cum a fost?

- (râde) Mereu am vrut să fiu actriţă, de când eram în clasele primare, dar nu am avut suficientă încredere în mine, nu aveam curaj. Teatrul a rămas un vis ascuns într-un colţ de suflet şi am tânjit mereu după el. Acasă am multe discuri cu marii actori, cumpărate în copilărie, pe care le ascult. La un moment dat, în mine s-a făcut un declic -- „Opera este un teatru pe muzică”, mi-am spus, şi ceva din mine s-a însufleţit. Deci pot să fac o combinaţie, pot să joc şi să cânt în acelaşi timp. Ştiindu-mi gândurile, actorul şi regizorul Radu Ghilaş m-a distribuit într-un rol în piesa „Cerere în căsătorie”, care se joacă la Ateneu, şi în care îmi folosesc calităţile de cântăreaţă şi acordeonistă mai mult decât cele de actor. Spectacolul mi-a adus mari bucurii, am mers şi în turneu în patru oraşe din Ucraina – Kiev, Herson, Odessa şi Nizhin. Publicul ne-a primit cu multă căldură, chiar dacă am jucat în româneşte. Aici ne-a ajutat Cehov, piesa semnată de el fiind foarte cunoscută. Recunosc că mi-ar plăcea să fac comedie. Îmi plac mult rolurile de operetă, care combină teatrul cu muzica, unde mă simt foarte bine, cum ar fi „Rosalinda” din „Liliacul”. Te distrezi împreună cu ceilalţi şi-mi place.

- Te invit la un exerciţiu de imaginaţie. Aş vrea să creionezi o scenă în care ai avea rolul vieţii tale ca solist...

- Este o provocare ce apasă foarte multe resorturi. Nu m-am gândit niciodată la un rol precis, dar uneori m-am văzut pe scena unei mari opere. E puţin utopic, dar aşa văd eu cu ochii sufletului şi ai minţii. Port o rochie roşie superbă, simt un parfum deseori asemănător celui din sticluţa de „Cherrish” de la Ghost, cu o notă dominantă de trandafir, aşa o percep eu. Pe scenă sunt doar eu cu orchestra, iar publicul este un tot cu mine. Cânt şi vibrăm împreună. Superb tablou!

A consemnat Maura ANGHEL

 

Când nu cânt, citesc foarte mult, mai fac şi sport. De gătit, să zic că mă descurc. Nu pictez, în schimb fiica mea mânuieşte penelul foarte frumos, a moştenit darul de la mama. De fapt, mama era un talent în sine, ştia să facă de toate. Eu de la ea am vocea, a cântat şi ea muzică populară în tinereţe şi încă mai există unele înregistrări în arhiva Radio” – soprana Diana Bucur

 

 

 Interviu realizat în martie 2018.

 

 

Puncte preluare anunturi  "Evenimentul Regional al Moldovei"  in Iasi

<>

Adauga comentariul tau

Nume:

E-mail:

Comentariu:

Security Code
Imagine noua
ULTIMA ORA

COMUNA GROPNITA, JUDET IASI, sat BULBUCANI, tel/ fax 0232.414124, email: primariagropnita@gmail.com organizează licitație (etapa 2) în vederea concesionării spaţiilor din Dispensarul medical, aflate in domeniul public al comunei Gropniţa, judetul Iasi, în vederea amenajării de Cabinete medicale individuale şi Farmacie. Spațiile din Dispensarul Uman sunt identificate astfel: 3. Spaţiul nr. 3 - suprafaţă totală de 37,10 mp, situat la parterul clădirii Dispensarului medical (spaţiu de 16,55 mp-Administraţie+spaţiu de 3,75 mp-Oficiu+spaţiu de 8,80 mp-Hol+spaţiu de 4,20 mp-Depozitare+spaţiu de 3,80 mp-G.S.) 4. Spaţiul nr.4 - suprafaţa totală de 44,97 mp din care: 27,40 mp spaţii cabinete+17,57 mp spaţii comune, situat la etajul clădirii Dispensarului medical (spaţiu de 18,45mp-Camera pentru tratamente+ spaţiu de 8,95 mp-Centru personal); 5. Spaţiul nr. 5- suprafată totală de 32,47 mp din care: 14,90 mp spaţiu cabinet+17,57 spaţii comune ,situat la etajul clădirii Dispensarului medical (spaţiu 12,25 –cabinet stomatologie + 2,65 mp-Sterilizare). Concesionarea se face conform OUG nr. 57/2019 privind Codul Administrativ și Hotărârii Consiliului Local nr. 110 / 18.12.2020. Informații privind documentația de atribuire: se regasesc in caietul de sarcini. Documentația de atribuire se poate ridica de la sediul Primariei comunei Gropnita, Compartimentul achiziții publice. Costul și condițiile de plată pentru obținerea acestui exemplar este de 50 lei, se poate achita in numerar la casieria Primăriei comunei Gropnița. Data-limita pentru solicitarea clarificarilor: 21.03.2021, ora 12:00. Ofertele se depun la sediul Primariei, data-limita de depunere a ofertelor: 26.03.2021, ora 10:00, intr- un exemplar. Data și locul la care se va desfășura ședința publică de deschidere a ofertelor: 26.03.2021, ora 11:00 la sediul Primăriei comunei Gropnița, judetul Iasi. Denumirea, adresa, numărul de telefon și/sau adresa de e-mail ale instanței competente în soluționarea litigiilor apărute și termenele pentru sesizarea instanței: Tribunalul Iasi, strada Elena Doamna, nr. 1A, CP 700398, tel 0232260600, fax 0332435700, email: tr-iasi-reg@just.ro
„Uleiurile esenţiale vindecă şi trupul, şi mintea, şi sufletul
27/02/2021 17:45

Este pasionată de studiul mirosului, stăpaneşte secretele care transformă o aromă intr-un elixir de sănătate şi frumuseţe. Despre Cornelia Decu Chaumont s-ar putea spune că are o meserie de invidiat - ...

„Creativitatea este o stare pe care nu o poți controla răsucind vreun comutator”
26/02/2021 20:00

  Pandemia de coronavirus a adus nu doar probleme mari in sănătate, ci si schimbări profunde in toate aspectele vietii si a redefinit multe domenii de activitate, inclusiv pe cel al afacerilor. Oamenii ...

 Țara unde ajungi fără test COVID - „În Tanzania nu există teama de pandemie, doar teama de a muri de foame”
26/02/2021 19:03

  La o primă vedere, Irina Catighera nu pare a avea nimic in comun cu aventura. Este medic la Maternitatea „Cuza Vodă” din Iasi, oferă cursuri de planning familial, este pasionată d ...

Povestea orfanului salvat din infern, într-un documentar de Morgan Freeman
26/02/2021 15:20

  Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Romanesc (IICCMER) a inaintat Parchetului General o plangere penală care vizează moartea a 771 de copii in timpul regimului com ...

FOTO/VIDEO - Departe de lume, în chilii pentru sfinţii urbani
22/02/2021 12:19

Lui Matius Ichim ii plac lucrurile frumoase, făcute cu suflet şi cu mult gust. Iubeşte natura, liniştea şi pe Eminescu. Pare ciudat, dar uite că şi chiliile pot fi urbane, aşa după cum afirmă Matius, ...

„Mediul în care îmi cresc copilul e mai important decât influenţa genelor”
16/02/2021 12:35

* interviu cu terapeutul Daniela Bercu, specialist in terapie cranio-sacrală Un şoc emoţional, un stres puternic sau pur simplu o supărare aparent minoră care nu e decat picătura care a umplut paharul ...

„Dintre toţi factorii perturbatori, cel mai toxic este gândul”
16/02/2021 11:31

 * interviu cu dr Valerica Volosan Ilieş, specialist in medicină tradiţională chineză Dr Valerica Volosan Ilieş a absolvit Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” din ...

„Cei mai mulţi dintre oameni sunt nişte bio-roboţi”
09/02/2021 13:15

„Tu eşti un 2, o cifră care arată legătura. Orice ai face şi cum ai face, mereu vei fi in mijlocul oamenilor. Îi vei lega şi vei strange firele unei comunităţi. Mă intrebi de unde iţi ş ...

Mintea este rezultatul interacţiunii Conştiinţei cu creierul
09/02/2021 12:09

Tot ceea ce ne inconjoară este rezultatul gandurilor noastre, al acţiunilor şi al emoţiilor. Fiecare dintre noi, conştient sau nu, creează. Uneori creăm lucruri bune, situaţii fericite, alteori naştem ...

 „Drumul deschis de pasiunea pentru fotografie este, de fapt, un drum către mine”
11/01/2021 09:44

Pe Oana Dăian o cunoastem de la Teatrul National „Vasile Alecsandri”, unde se ocupă de tot ceea ce inseamnă relatii publice. Are o meserie frumoasă, trăieste in lumea artei, aproape de scenă s ...

Aboneaza-te la cele mai noi stiri din Regiunea Moldovei