„Mi-am dorit să ajut oamenii, să mă dedic lor. Prin ceea ce am făcut, am deschis o ușă în medicină”

Dimensiune font:

| 15-05-2023 12:52

Dialog cu șeful Secției de Chirurgie Vasculară din cadrul Spitalului „Sf. Spiridon“ Iași, conf. univ. dr.

Radu Florin Popa, fondatorul Clinicii „Epimedica“

Conf. univ. dr. Radu Florin Popa este cadru didactic la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” și coordonatorul Secției de Chirurgie Vasculară din cadru Spitalului Clinic Județean de Urgențe „Sf. Spiridon”. Este membru al Societății de Medici și Naturaliști Iași, Secția Chirurgie, al Societății Române de Chirurgie, Societății Române de Angiologie și Chirurgie Vasculară (Cluj-Napoca), Societății Române de Chirurgie Cardio-Vasculară, membru fondator al Societății de Chirurgie Vasculară (SRCV-2013), membru al Societății Europene de Chirurgie Vasculară și Endovascularș (ESVS) și al Societății Internaționale de Specialiști în Chirurgia Endovasculară (ISEVS). Este fondator al Clinicii Epimedica și autor a numeroase articole de specialitate.

- Domnule doctor, sunteți un pionier al chirurgie vasculare periferice, în România această specialitate nu este de mult timp. Cum a început totul?

- Fiecare tânăr medic dorește să rămână în memoria semenilor săi, să aducă o contribuție majoră în domeniul în care profesează. Mi-am dorit să fac chirurgie cardiacă, am și o specialitate în acest domeniu, dar m-am orientat către chirurgia vasculară periferică, un domeniu care mi-a adus multe satisfacții. Am format mulți tineri – unii au rămas alături de mine, alții s-au răspândit în țară sau peste hotare și fac cinste școlii medicale ieșene și nu numai. Sunt și membru fondator al Societății Române de Chirurgie Vasculară, alături de profesorul Mihai Ionac, de la Timișoara, profesorul Adrian Mureșan, de la Târgu Mureș, dr Sorin Băilă, medic la Spitalul Sanador și mulți alții.

- Cum s-a desprins din trunchiul comun al medicinei?

- Lucrurile s-a întâmplat mai demult, avem predecesori pe prof. Pleșa, prof. Stoian, care au făcut la Iași această specialitate. Au urmat stagii importante la București, au revenit acasă și au practicat și chirurgia vasculară periferică, în paralel cu cea cardiacă. În final, planurile nu s-au materializat. A venit prof. Grigore Tinică, a constituit un nucleu de medici și tot ce înseamnă Spitalul de Boli Caradiovasculare de la Spitalul „C. I. Parhon”, dar a rămas partea vasculară periferică pentru care nu era acoperire. Ei bine, prof Cristian Dragomir a luat frâiele problemei, a creat un serviciu de chirurgie vasculară periferică atât pe linie academică, dar și pe linie profesională, prin Direcția de Sănătate Publică. Așa am început, cu un mic compartiment. În 2007, am reușit să deschidem secția din cadrul Spitalului „Sfântul Spiridon”, cu 25 de paturi. Chirurgia vasculară a fost specialitate lăsată oarecum deoparte, nici acum nu are o poziție foarte bine situată, dar este absolut necesară. În țările din Vest este foarte bine dezvoltată, într-un serviciu medical, oricât de mic ar fi, nu se poate să nu existe măcar 3-4 chirurgi vasculari. La noi în țară, sunt șapte sau opt județe care nu au niciun astfel de specialist, iar altele au doar un singur astfel de medic care mare lucru nu poate să facă. În cel mai bun caz, face intervenții de mică anvergură sau trimite pacienții către centrele de referință, de regulă universitare.

- Din acest punct de vedere cum stă Moldova?

- Noi suntem cei mai vitregiți. La Iași avem o secție pe care o conduc unde sunt deja medici primari, alți doi specialiști și formăm mai departe. Este o clinică universitară, cu linie de gardă, funcționăm destul de bine. La Suceava mai sunt trei medici care merg foarte bine și au constituit un nucleu important, de care sunt foarte mulțumit. Sunt mândru pentru că sunt medici formați de noi, cu care colaborăm foarte bine. La Bacău mai este un nucleu, la Neamț este un singur medic. La Botoșani era un singur specialist, dar a plecat, iar la Vaslui nu am avut niciodată. Îmi pare rău să spun acest lucru, dar această specialitate se ocupă de o patologie foarte încărcată, este o chirurgie scumpă, iar direcțiile sanitare nu investesc bani. Câteodată este mai ușor de făcut o amputație decât să faci o operație care ducă la salvarea piciorului.

- Cu toate acestea, registrele arată că ați oferit mult ajutor.

- De la deschiderea secției, avem 1.200 de operații pe an, sunt 17 rezidenți de chirurgie vasculară, 6 medici primari în această specialitate. Este un rezultat foarte bune, pentru mine personal. Presiunea pacienților este foarte mare ca să ajungă la noi. Boala vasculară este întâlnită peste tot, iar oamenii vor să fie tratați cât mai adecvat.

- Numărul mare de rezidenți arată că specialitatea este din ce în ce mai căutată.

- Așa este. La Rezidențiat avem cinci posturi pe an și toate se ocupă. Asta nu înseamnă că rezidenții rămân până la final deoarece este o specialitate foarte grea, cu nopți pierdute, cu multă muncă. Mulți mi-au spus că nu pot să o ducă la bun sfârșit din cauza eforturilui imens.

- Ați afirmat că boala vasculară este întâlnită peste tot. Care este incidența?

- În România, sunt în jur de 700.000-750.000 de pacienți care au arteriopatii, arterită, în diverse stadii de boală. Arterita este foarte răspândită și esteoarecum „pusă sub preș”. Nu doar pacientul suport greu această boală, ci și medicul deoarece de multe ori ești pus în situația de a face amputație, pe care nimeni nu o dorește nici în România și nicăieri în lume. Din această luptă, noi reușim să salvăm mulți pacienți, să le redăm libertatea acestor oameni. Datorită unei conjuncturi favorabile, am reușit să achiziționăm în Secția de Chirurgie Vasculară un aparat de radiologie ultraperformant, care ne permitem să realizăm tehnici endovasculare. Acestea constau în introducerea de stenturi și balonașe în arterele pacienților. Se obține astfel o dilatare a arterelor și se evită operația deschisă. Practică aceste tehnici endovasculare cam de un an și jumătate și avem peste 250 de cazuri rezolvate. Aceste proceduri reprezintă viitorul!

- Care este boala care dă cei mai mulți pacienții cu arterită?

- Diabetul. Atunci când am preluat aceste probleme endovasculare am spus că putem salva pacienții diabetici. Ei au arterele extrem de calcifiate, iar procedura endovasculară este foarte bună pentru ei. Aceste balonașe care se introduc desfac arterele până în periferie. Sunt proceduri extraordinar de simple, dar foarte beneficice. Noi am luat diabetul, ca și patologie, în siajul nostru și cred că am obținut rezultate bune. Mergem mai departe în această direcție și ca să vă dau un exemplu, în ultimele două zile ale săptămânii trecute, am avut numai pacienți diabetici. Zilnic, avem 3-4 pacienti programați pentru procedurile endovasculare, ceea ce este mult. Înainte, făceam un bypass care dura 5 ore. Intram în sala de operație la ora 8 și ieșeam în jur de 13! Adresabilitatea este mare. Avem specialiști buni, formați și în țară, și peste hotare. Sunt medici competenți, care vor crește mult clinica.

- Chiar dacă este cumva la început, cum se vede chirurgia vasculară din România peste hotare?

- Eu am învățat această chirurgie în Belgia, în 1992, cu prof. Ralph Suy. Când a venit în România, mi-a spus că suntem cu 50 de ani în urmă și cam atât timp ar trece ca să-i ajungem din urmă, dar ei nu stau pe loc. Așa este, dar și noi am făcut pași importanți, măcar 30 de ani am recuperat.

- Pentru că ați amintit de începuturi, ce v-a determinat să alegeți meseria de medic?

- Așa a fost să fie. Aș fi putut fi și un iginer bun, și un profesor de muzică bun, dar mi-am dat seama că aș fi putut performa în medicină. Am ales chirurgia pentru că mi-a plcăut, aveam disciplină, putere de muncă absolut obligatorii pentru acest domeniu. Mi-am dorit să ajut oamenii, să mă dedic lor. Prin ceea ce am făcut, am deschis o ușă în medicină.

Chirurgia vasculară se ocupă și de neuropatia diabetică, o complicație a diabetului zaharat ce afecteaza sistemul nervos periferic. În lipsa tratamentului, evoluția este ireversibilă și poate duce la amputație.