„Pianul rămâne instrumentul cu care pot să-mi exprim cel mai bine emoțiile, prietenul și confidentul meu”

 Dialog cu Mario Lucaci, elev la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” Iași, un tână pianist care promite foarte mult

- Olimpic din nou. Cum a fost parcursul tău până la acest moment?

- De curând m-am întors de la Olimpiada Națională de Interpretare Instrumentală, desfășurată la Alba Iulia, unde am obținut Premiul I. Este un premiu pe care îl consider o performanță și totodată o confirmare a muncii depuse alături de doamna profesoara Roxana Ota.

 Parcursul meu pianistic a fost unul constant ascendent și-mi amintesc cu bucurie de primul concurs internațional, „Ville de Gagny”, din Franța, unde am câștigat Trofeul „Jeunnes Talent”. Aveam 8 ani. De atunci și până în prezent am participat la peste 70 de concursuri naționale și internaționale, câștigând premii și trofee importante, cum ar fi premiul I absolut la International Piano Competition „Mozart” de la  Frascatti (Italia), premiul I la International Piano Competition „Evangelia Tjarri” din Larnaka, Cipru, în 2018, Premiul I la „International Orbetello Competition” 2019, premiul I și finalist cu medalia de bronz în 2019 și  premiul I și premiul „Ciprian Porumbescu” în 2022 la concursul „Lira de aur” de la Suceava și multe altele. Îmi amintesc cu plăcere de momentul în care am câștigat o pianină la concursul Musica Mundi, de la București. Am fost extrem de bucuros căci munca mea era pratic recompensată vizibil cu un instrument pe care, de altfel, studiez și acum.

- De cât timp cânți și cum ai ales pianul?

- Studiez pianul de la 6 ani la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” Iași, cu doamna profesor dr. Roxana Ota care a avut din prima clipă un impact foarte mare asupra mea, ajutându-mă mereu să îmi depășesc limitele.  De la primele note pe portativ, de la primele pasaje realizate cu precizie, dna Ota mi-a arătat că imposibilul poate fi învins prin voință și determinare, fiindu-mi alături la fiecare pas. Nu este doar un profesor, ci și un bun psiholog care ne pregătește pentru impactul scenic. Legătura creată între noi este una specială și de aceea cred că am ajuns atât de departe. Dacă începi să descoperi tainele pianului, atunci cu siguranță devine parte din viața ta, ceva la care nu mai poți renunța.

Încă de pe la 2 ani am fost atras de orice sunet emis de instrumente muzicale. Tatăl meu fiind muzician și dirijor, am fost înconjurat de foarte multe instrumente, unele dintre ele fiindu-mi și jucării, la acea vârstă. În timpul liber, îmi place să citesc partituri cu influente jazzistice, chiar să improvizez. Mai cochetez cu saxofonul și cu acordeonul, însă pianul rămâne instrumentul cu care pot să-mi exprim cel mai bine emoțiile, prietenul și confidentul meu.

- Care a fost primul tău recital?

- Am cântat foarte mult în audiții și recitaluri ale clasei de pian sau la diferite evenimente culturale unde am fost invitat. Primul meu recital solo în care am cântat peste 60 de minute  a fost la vârsta de 13 ani, pe scena Aulei Bibliotecii Centrale Universitare Iași. Am prezentat un program foarte variat cu lucrări dificile, în fața unui public numeros care venise doar pentru a mă asculta pe mine. Acest lucru m-a emoționat foarte tare și a constituit o experiență de neuitat. Tot în acea zi s-a anunțat  oficial începutul pandemiei...

În mod evident, au urmat doi ani de concursuri și activități artistice online, iar în primăvara lui 2022 am susținut o serie de recitaluri în Houston (Texas), la invitația Universității „Sam Houston”, dar și în Glasgow (Scoția), în Anglia și la Filarmonica Brașov, ca urmare a premiului câștigat în cadrul Festivalului „Piano Star” București.

- Care a fost cel mai greu recital?

- Nu știu dacă pot să-l numesc cel mai greu, dar poate cel mai valoros a fost cel din noiembrie anul trecut, susținut pe scena Ateneului Român în cadrul Stagiunii de marți seara. Am parcurs un program foarte variat, cu lucrări de Bach, Beethoven,  Liszt, Ravel, în fața unui public numeros și entuziast.

- Ce ne-ai putea spune despre piesele tale preferate?

- Am multe piese preferate, interpretate de mari pianisti, pe care le ascult pe youtube sau în concerte, însă am o afinitate aparte pentru Liszt, Rachmaninov,  Scriabin, Ravel și Gershwin. Îmi doresc o deschidere repertorială cât mai largă prin care să pot descoperi cât mai mult din secretele artei interpretative. Este fascinant să intri în puzzelul unei lucrări și să așezi apoi piesele acestuia în ordinea perfectă.

- Vorbești cu pasiune despre muzică. Ce înseamnă această artă pentru tine?

- Platon spunea că „muzica însufletește universul, dă aripi minții, zbor imaginației și viață tuturor”. Este un citat care îmi place foarte mult. Muzica este în tot. Dacă nu sunt la studiu, ascult muzică, de orice gen. Nu mă văd făcând altceva, este parte din mine. Muzica înseamnă plăcere, satisfacție, o realitate proprie pe care ți-o creezi. Îmi doresc să cânt, să fiu pe scenă, să călătoresc și să dezvălui lumii magia muzicii.

A consemnat Maura ANGHEL