„Rolul de femeie este cel mai frumos din viața mea”

 Ca în fiecare an, dedicăm luna martie tuturor doamnelor și domnișoarelor cu rezultate deosebite în ceea ce fac. Tuturor le dorim să aibă o viață frumoasă, să își împlinească toate visele și să aducă mereu bucurie în jur. Astăzi stăm de vorbă cu Loredana Tănasă, business development director.

- Dacă ar fi să fiți portretizată într-un tablou, cum v-ar plăcea să arătați? Cum v-ați imagina portretul dvs imortalizat pe o pânză?

- Aș ruga artistul să-mi surprindă lumina și bucuria din ochi. Câteodată,o chii mei spun mai multe decât aș putea eu descrie în cuvinte. Mai am în ochi o tristețe și o melancolie care poate fi portretizată și care mă caracterizeză. Mă surprind adesea căutând un altundeva, asta pentru că sunt în permanență stăpânită de un dor de neînțeles.

- De ce ați accepta o astfel de provocare?

- Ar fi într-adevăr o provocare și poate că rezulatul nu m-ar mulțumi, însă aș avea, măcar pentru o perioadă, sentimentul că pot comunica astfel cu cea care este vie și pe acea pânză. Aș încercă să-i aflu adâncimile, mi-ar fi mai ușor să-i aflu și să-i înțeleg povestea nespusă, poate că aș afla mai multe despre căutările ei. Așa aș afla de unde vine infinitul, din mine, din afara mea sau pur și simplu imfinitul mă străbate.

- Cine este Loredana Tănasă? Cum ar arăta autoportretul descris de dvs?

- Loredana Tănasă este fata care poate face tot ce-și dorește pentru că are energia și libertatea de a o face, are creativitatea de a-și schița crochiul destinului ei, are resursele interioare, energia și capacitatea de a se bucura de tot ce primește în dar de la viață. Sunt o femeie pragmatică, dar și o visătoare. Chiar dacă am acest aer boem, există o anumită rigoare impusă care mă face să gestionez foarte bine viața mea și a copilului meu! Sunt o femeie sofisticată, uneori greu de înțeles și de suportat, însă trăiesc bucuria că cei de lângă mine încearcă în fiecare zi să-mi înțeleagă și să-mi accepte aceste mici particularități.

- Sunteți foarte implicată și în afaceri, ca business development director. Cum ați ales acest drum?

- Dunt perioade din viață mea în care profesia m-a ales, însă, de cele mai multe ori eu am fost cea care și-a ales calea. Alegerile au fost motivate de un anumit context al vieții mele din acel moment. Am avut un traseu sinuos, am trăit o viață plină de imprevizibil, însă am avut marele privilegiu de a merge alături de oameni excepționali, care m-au format, m-au lăsat să experimentez cu naivitatea vârstei tot ce viața îmi aducea în cale și, în același timp, mi-au iubit greșelile și stângăciile. Profesia pe care mi-am ales-o în urmă cu aproape douăzeci de ani mi-a adus libertatea de mișcare, de gândire, mi-a șlefuit anumite abilitați și m-a pus în contact cu oameni cu care am rezonat, care m-au motivat și alături de care am dezvoltat pe termen lung parteneriate importante. Asta este poate cea mai mare satisfacție a acestei profesii, interacțiunea cu profesioniștii din zona mea de interes, persoane cu care am reușit să duc la bun sfârșit proiecte mari care aveau omul în centrul lor. Când viața te pune în postura de a face ceva pentru semeni, bucuria e nemărginită. Nu există un instrument de măsurat satisfacția în astfel de momente. În profesia mea nu pot vorbi de pierderi, poate doar de lecții pe care le primești de-a lungul anilor de la cei cu care interacționezi. Am văzut întotdeauna un câștig și în asta, în mediul de business sunt inevitabile. Altfel, am o profesie pe care mi-am ales-o și o tratez cu respect, tocmai de aceea balanța înclină către satisfacții.

- V-ați simțit vreodată marginalizată din cauza statutului de femeie?

- Marginalizată nu, poate exclusă din anumite contexte, însă pentru o anumită perioadă de timp până când colaboratorii contientizează că nu există diferențe între părțile implicate. În astfel de situații, tratez totul cu diplomație și eleganță, sunt două dominante ale vieții mele care m-au făcut să reușesc. Din experiență, pot spune că noi putem impune discret modul în care să fim tratate și acceptate. Tonul face muzica! 

- Se vorbește mult despre discriminarea feminină. V-ați simțit vreodată discriminată în raport cu domnii? Sau poate cu unele doamne?

- Chiar daca s-a întâmplat de-a lungul timpului, eu am ales întotdeauna să mă retrag pentru a nu fi pusă în situații neplăcute. Așa am reușit să depășesc momentul.

- Sunteți un om de artă, creați bijuterii. Ce v-a atras către acest domeniu?

- Bijuteria e sinonimă cu luxul și eleganța, este emoție, mister, elemente care mă definesc. Ca artist, voi avea libertatea de a mă  exprima liber în crearea conceptului, a designului. Artistul bijutier reușește să inițieze un dialog între el și metalul prețios, între bijuterie și cel care urmează să o poarte. Asta m-a atras, posibilitatea exprimării libere și în acest domeniu atât de ofertant. Eliade, fiul meu, este cel care m-a adus în această lume fascinantă a bijuteriei de autor. El este bijutier cu o specializare în montarea diamantelor și pietrelor prețioase, vom merge împreună în acest demers creator.

- Familie, carieră. Cum ați integrat aceste roluri în viața dvs? Cum ați reușit să păstrați echilibrul?

- Am reușit să păstrez un echilibru între familie și carieră. Poate nu a fost întotdeauna simplu dar, dacă privesc în urmă, îmi dau seama că disciplina e cheia reușitei mele. Am fost nevoita să-mi stabilesc o strategie aplicată situației mele din acel moment și să nu mă abat deloc. Mi-am dorit să fiu cât mai mult timp alături de Eliade și am reușit. În egală măsură, am făcut performanță în carieră. Putem vorbi de o disponibilitate și o dedicare a mea în această zonă a familiei, a copilului. Am profilul mamei mele, o femeie-simbol care și-a dedicat viața templului casei ei și familiei. Am primit poate cel mai minunat dar de la părinți - armonia și bucuria casei. Astfel am reușit să îmbin cele două elemente, familia și cariera, fără să simt nicio presiune.

- Care este cel mai frumos rol pe care l-ați primit?

- Cel mai frumos rol pe care l-am primit în acesta viață este cel de femeie, de regină! Mă bucură acest rol și fac tot posibilul să-mi păstrez feminitatea. Le las bărbaților libertatea de a se manifesta, nu vreau să domin și nu vreau să intru în conflict cu ei. Rolul meu în acestă viață este să accept iubirea și să o manifest la orice nivel, să accept și să cer ajutorul, să fiu vulnerabilă și să mă bucur de statutul privilegiat de a fi femeie.

 -  Dacă mâine ar fi să schimbați lumea, ce ați face?

- Aș încerca, poate, să schimb percepția despre ce înseamnă lumea, ce rol avem fiecare. Cred că lăsa liberi pe oameni să experimenteze la nivel personal aceste schimbări.

A consemnat Maura ANGHEL