Silviu Gheţie: „Fotograful nu trebuie să aibă un ego foarte puternic”

Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi (FILIT) se află la cea de-a XI-a ediţie şi reuneşte la Iaşi, în perioada 3-7 octombrie 2018, profesionişti din domeniul cărţii, atât din ţară, cât şi din străinătate.

 

Scriitori, traducători, editori, organizatori de festival, critici literari, librari, distribuitori de carte, manageri şi jurnalişti culturali, dar şi invitaţi speciali – cu toţii vor fi în centrul unor evenimente destinate, pe de o parte, publicului larg, dar şi specialiştilor din domeniu, pe de alta.

 

Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi 2018 se va încheia duminică. Zeci de evenimente sunt programate pentru următoarele trei zile, iar printre invitaţi se numără Sylvie Germain (Franţa), Jonathan Franzen (SUA), Jón Kalman Stefánsson (Islanda) şi Veronica Roth (SUA).

 

După ediţia din 2013, cotidianul spaniol El Pais a declarat că FILIT„este deja, la prima sa ediţie, cel mai important festival literar din Europa de Est”, iar Frankfurter Allgemeine Zeitung a apreciat că „un eveniment de asemenea anvergură şi de o asemenea croială europeană n-a mai existat vreodată în România”.

Fotograful Silviu Gheţie, unul dintre invitaţii speciali ai FILIT, s-a născut în anul 1967 la Baia Sprie, în judeţul Maramureş. Artistul a avut, de-a lungul timpului, o serie de expoziţii personale – la Parlamentul European (Bruxelles, 2008), Ambasada României la Bonn (1998), Photo Cabinet (Bucureşti, 2003), Primorsko, (Bulgaria, 2006), şi a participat la numeroase expoziţii de grup, dintre care menţionăm - ABC Trehouse Gallery, Amsterdam (2001), Niavaran Art Gallery, Teheran (2005), Anaid Art Gallery (Bucureşti, 2006), ICR Madrid (2007), Muzeul de Artă (Cluj-Napoca, 2015).

Silviu Gheţie a obţinut distincţii şi premii în competiţii precum The Popular Photography Prizes (SUA, 2003-2004), Worship World Prize Competition (Teheran, 2005), Hotnews Multimedia competition (2006) ş.a. şi a publicat în numeroase reviste şi ziare, româneşti şi internaţionale, precum - Dilema, Academia Caţavencu (România), Der Spiegel (Germania), Kurier (Austria), Rzeczopolita (Polonia), Lenswork (SUA), D Foto (Ucraina).

Silviu Gheţie a expus la FILIT 30 de imagini, fotografii din zona de reportaj, instantanee de viaţă - de la regele Mihai la ceremonii militare şi religioase şi la natura rurală.

După ce, timp de câţiva ani, s-a ocupat de proiectul „7 Zile”, în colaborare cu mai mulţi fotografi, acestuia i-a venit o idee pentru un alt proiect - „Memento Mori”.

Proiectul, unul colectiv, doreşte să aducă în atenţie „amintirea morţii care îţi trezeşte amintirea vieţii”, un concept de la romani citire - „să nu uităm că nu suntem nemuritori”.

O expoziţie care vizează acest proiect va fi deschisă pe 2 noiembrie a.c., la Timişoara.

Acesta a precizat că un mare avantaj pentru munca şi pasiunea lui l-a reprezentat faptul că în Maramureş oamenii sunt mai deschişi, mai relaxaţi decât în alte zone ale ţării şi, datorită faptului că au o doză de puritate, sunt uşor de surprins.

Potrivit acestuia, niciunui fotograf nu ar trebui să îi lipsească spiritul de observaţie şi spontaneitatea, adăugând că fotografii trăiesc nişte momente magice în momentul declanşării aparatului, momente pe care aleg (sau nu) să le împărtaşească mai departe.

Firesc, dialogul cu Silviu Gheţie vine ca o rază de lumină peste unul dintre cele mai puţin mediatizate domenii.

- O caracterizare făcută lui Silviu Gheţie de un portal al fotografilor români sună cam aşa: „face fotografii spontane cu viata la ţară şi cu oameni ce nu pozează, căutând mereu unghiul neobişnuit, detaliul neaşteptat şi momentul revelator” Ce altceva mai caută Silviu Gheţie în lumea fotografiei, astăzi?

 

- De la bun început vă spun că descrierea nu este tocmai exactă, întrucât nu fac fotografii doar cu oameni de la ţară... Nu caut altceva decât să fiu spontan. Fotografia este o permanentă aventură, o perpetuă uimire. În ceea ce mă priveşte, nu o consider o meserie, ci o pasiune. Ce vă mai pot spune este că nu sunt foarte mulţi cei care mă cheamă să fac fotografii la nuntă, de exemplu, deoarece eu sunt genul de fotograf pentru care observaţia este foarte importantă, iar eu fac fotografiile cu ceea ce văd acolo, nu cu ceea ce vor alţii să îmi arate. Observaţia este foarte puternică pentru mine, este totul.

 

- De regulă, o fotografie spune o întreagă poveste şi exprimă emoţii mai bine decât o pot face cuvintele. Cum reacţionează cei care se regăsesc în acestea?

- Ştiţi cum se spune, în literatură fiecare cititor are cartea lui. Astfel că pot spune şi eu că, pentru fiecare privitor, fotografia este altfel. Dacă fotografia este bună, emoţia este la fel. Fotografiile sunt privite din perspective diferite, în funcţie de trăirile fiecăruia. Cred că dacă o fotografie provoacă o reacţie, dacă ea creează un răspuns emoţional, dacă te face să te simţi într-un anumit mod, cred că acea fotografie funcţionează.

„Am încercat o perioadă şi să scriu, dar nu mi se potrivea atât de bine precum fotografia, aşa că am renunţat”

 

- Ideile vă sunt rezultatul unui studiu anterior sau apar în mod natural?

 

- Am anumite lecturi, bineînţeles, mă uit şi la filme, sunt influenţat de o mulţime de lucruri, însă pot spune că realitatea este singura chestie care mă uimeşte în continuare. Dacă sunt atent la ceea ce se întâmplă în jurul meu, găsesc foarte multe elemente care mă inspiră. Inspiraţia fotografiilor mele se trage din totalitatea lucrurilor care mă înconjoară. Oamenii sunt o sursă inepuizabilă de inspiraţie pentru mine, deoarece ei evoluează mereu şi este foarte interesant să vezi sau să urmăreşti procesul.

- Întrebarea eternă – este fotograful născut sau făcut?

- Fotografia, pentru mine, a fost un mijloc de a mă exprima, deşi am început fotografia în 1989 şi nu prea aveam repere. Ideea în sine mi s-a părut foarte potrivită pentru mine. Am încercat o perioadă şi să scriu, dar nu mi se potrivea atât de bine precum fotografia, aşa că am renunţat. Îmi place să descopăr oameni şi locuri noi, să aflu poveşti şi să le transmit mai departe. Se pare că am fost născut pentru asta...

- Vă uitaţi la alţi fotografi pentru a găsi inspiraţie? Ce vă diferenţiază de ceilalţi?

- Mă uit şi la alţi fotografi, sigur că da, apreciez munca tuturor. Din punctul meu de vedere, elementul care mă diferenţiază de ceilalţi aş putea spune că este sinceritatea. Sinceritatea însoţeşte fiecare fotografie de-a mea. Subiectul care poate deveni o fotografie reuşită nu cred că poate fi anticipat.

 

„Fotograful ar trebui să aibă o stare meditativă, să fie foarte atent, şi să nu aibă un ego foarte puternic”

 

- Este calitatea unicul element care ar trebui să susţină lucrarea unui fotograf? Care sunt caracteristicile de care are nevoie fotograful astăzi pentru a fi relevant?

- După părerea mea, fotograful ar trebui să aibă o stare meditativă, să fie foarte atent, şi să nu aibă un ego foarte puternic, deoarece atunci toate fotografiile vor fi pline de propria persoană, nu cu ceea ce se întâmplă în jur. Vă pot spune şi ce nu ar trebui să aibă fotograful, din perspectiva mea, bineînţeles – memorie vizuală, deoarece nu ajută absolut deloc. Dacă tot timpul îţi aduci aminte de trecut, nu mai eşti în prezent, iar asta te împiedică să imortalizezi momentele importante. De asemenea, mi-am dat seama, în timp, că în cazul fotografiei pe care o practic, dincolo de imaginea finală obţinută, contează şi povestea ei.

 

- În ce măsură poate un premiu să promoveze cariera unui fotograf?

- Încurajează, la un moment dat, dar premiile sunt relative... Să spunem că încurajează actul fotografiei, însă nu se rezumă totul doar la a fi premiat. Contează, bineînţeles, să vezi că îţi este apreciată munca, dar nu ar trebui nici să renunţăm la pasiunea noastră doar din pricina unor feedback-uri negative.

 

- Cum îţi imaginezi viitorul fotografiei? Vor fi, oare, înlocuite camerele cu telefoanele inteligente?

- Acesta e un subiect extrem de delicat. Aşa cum spuneam şi mai sus, aparatura digitală şi progresul tehnologic transformă fotografia într-un aparat extrem de eficient. Mai cred că fotografia nu şi-a spus tot ceea ce avea de spus. Este foarte tânără ca şi artă fotografică, consider că va mai exista mulţi ani de acum înainte, indiferent că vorbim despre camere profesionale sau telefoane inteligente.

 

Această evoluţie despre care vorbiţi, face bine doar fotografilor care sunt dispuşi să înveţe în mod constant, să se adapteze şi să urmeze calea progresului,întrucât fotografia nu se rezumă la aparatură, ci la un fel aparte de a fi. Fiecare fotograf, indiferent dacă este amator sau profesionist, trebuie să încerce să producă fotografii care îl definesc ca persoană. Contează foarte mult şi mesajul, emoţia pe care reuşeşti să o trezeşti în publicul tău.

 

„Astăzi, mulţi oameni vor să fie cunoscuţi şi recunoscuţi foarte rapid, vor să aibă faimă imediat”

 

- Dacă ar fi să daţi un sfat pentru cineva care începe în fotografie, care ar fi acesta?

- Cred că, astăzi, mulţi oameni vor să fie cunoscuţi şi recunoscuţi foarte rapid, vor să aibă faimă imediat. Nu pot zice că este o meserie foarte bănoasă, aşa cum cred unii. Trebuie să existe pasiune, de aici porneşte totul. Şi să aibă, după cum am mai afirmat, un spirit de atenţie foarte dezvoltat, este un element esenţial şi util în actul de fotografie. Totodată, trebuie să fii dispus să înveţi încontinuu şi să munceşti din greu, cred că doar aşa poţi să ajungi până la urmă unde vrei să fii. Şi, cel mai important, să aibă grijă la calitatea şi povestea imaginii.

 

A consemnat Florentina SANDU

 

***

 

„Sunt genul de fotograf pentru care observaţia este foarte importantă, iar eu fac fotografiile cu ceea ce văd, nu cu ceea ce vor alţii să îmi arate. Observaţia este foarte puternică pentru mine, este totul” - Silviu Gheţie