Conferinţele în plen – noutăţi şi accente

Plenul sesiunii de conferinţe a fost deschis de doamna prof. univ. dr. Carmen Creţu, cu lucrarea: „Politici şi strategii ale educaţiei alternative de astăzi”, al cărei centru de interes a vizat incursiunea în istoricul conceptului de alternativă educaţională (educaţia dezvoltării fizice, emoţionale, morale şi spirituale; educaţia pentru eliberare politică, secularizare, eliminarea diferenţelor de clasă socială, educaţia libertariană, critica educaţiei tradiţionale); problematizări şi delimitări conceptuale din perspectiva pedagogiei contemporane, centrate pe ideea învăţământului non-tradiţional, non-convenţional, raportat la toate nivelurile de şcolarizare, de stat sau private, articulate filosofic, ideologic, educaţional; încadrări categoriale în zona inovaţiei didactice, cu exemple dintr-o varietate de medii culturale (european, american, asiatic) etc.
Partea cea mai consistentă, cu elemente inovatoare şi informaţii în premieră, s-a raportat la strategiile de lucru diferenţiat şi personalizat cu elevii talentaţi, abordate în interiorul relaţiei clasic, tradiţional (gruparea pe nivele aptitudinale, accelerarea studiilor, îmbogăţirea – enrichement – experienţelor de învăţare etc.) – modern, contemporan (mentoratul, Modelul Cluster Grouping), cu o analiză atentă a beneficiilor, oportunităţilor sau a vulnerabilităţilor acestora, concluziile convertindu-se într-o pledoarie pentru şanse egale în educaţie, adaptare a sistemului la nevoile educatului şi la particularităţile societăţii moderne.
Beneficiind de un interes evident al auditoriului, lucrarea doamnei inspector şcolar general, prof. dr. Camelia Gavrilă, „Argumente pentru o pedagogie a libertăţii şi unicităţii fiinţei umane”, s-a remarcat prin contextualizarea socială, culturală şi filosofică a temei. Conceptele identificate s-au referit, prioritar, la identitatea şi unicitatea fiinţei umane, reverberate asupra menirii şcolii de a anticipa şi pregăti soluţii de a le potenţa, într-un context actual de educaţie inter- şi multiculturală, a cărei paradigmă nu poate ignora dihotomiile: unicitate/repetabilitate; libertate/constrângere; demers centrat pe magistru/demers centrat pe elev; şcoli tradiţionale, conservatoare/şcoli deschise cultural, inovative; pedagogie tradiţională/alternative educaţionale.
Intervenţia a inclus, în continuare, o nuanţată analiză comparativă a învăţământului de stat tradiţional cu alternativele pedagogice (Step by Step, Waldorf, Montessori, Planul Jena, Pedagogia Freinet), care garantează dreptul la educaţie diferenţiată pe baza pluralismului educaţional şi „angajează, în acelaşi timp, resursele de creativitate ale procesului didactic, valorificabile la nivel de sistem, în condiţiile specifice învăţământului de stat sau particular”. Accentele puse, în final, denotă susţinerea dezvoltării alternativelor educaţionale în şcoala românească, precum şi necesitatea modernizării învăţământului de stat, prin corectarea unor deficienţe la nivelul organizării monotone a instituţiei şcolare, substituirea unor forme consacrate de realizare a activităţilor educative sau completarea lor în spirit creativ, promovarea unor metodologii didactice diferite, opuse sau complementare, adecvat vârstelor, ethosului şcolii, individualităţii elevilor sau restructurarea şi resemantizarea cadrului de funcţionare a şcolii, atenuarea rigidităţilor şi a birocraţiei.
A treia conferinţă susţinută în plen, cu tema „Învăţământ alternativ – învăţământ particular”, aparţinând doamnei conf. univ. dr. Liliana Stan, a constituit o incursiune pertinentă şi riguros documentată în istoricul învăţământului alternativ mondial, cu ecouri în spaţiul educaţional românesc, interbelic sau contemporan, urmată de un interesant studiu al metodelor de lucru dezvoltate în aceste contexte, insistându-se asupra notelor particulare care asigură progresul şi valorizarea elevilor.
În totalitatea sa, acest ciclu de conferinţe a constituit un moment memorabil, de substanţă ştiinţifică şi de anvergură culturală, în favoarea ideii că „o pedagogie a libertăţii fiinţei va încerca să armonizeze rigorile unui învăţământ magistro-centrist, excesiv dirijist, uniformizat prin planuri de învăţământ, programe, sisteme de lecţii cu o evoluţie liberă, neîncorsetată a fiinţei care îşi caută ritmul, vocaţia adevărată, idealul de profesie şi împlinire umană” (prof. dr. Camelia Gavrilă).