Oglinda definirilor de sine

 

Liceul Teoretic „Miron Costin” Iaşi

 

Chipul din oglindă

 

Dimineaţă... Răsare soarele ca un glob de foc pe cerul senin. Încet, îşi trimite razele printre copacii somnoroşi ai codrului. Purpuriul lui, ca un trandafir proaspăt, ne bucură ochiul. Mă aplec spre oglinda apei izvorului bătrân. Lumea ce o văd în apa lui mă doare... Suferă cumplit o mamă, despărţindu-se de copiii săi. Amare-s lacrimile pruncului singuratic. Mult prea amare! Unde-i oare omenia? A furat-o oare vântul cu frunzele în toamnă? Ori s-a topit şi au spălat-o apele de primăvară?

Doamne, de ce? De ce se scutură destinul cu fructul cel de chin? De ce, orbiţi, gustăm neîncetat din el. Doamne, moare ultimul produs al imaginaţiei – visul. Plânge cerul cu lacrimi de sânge... Nenorocirea se revarsă, înecând universul. Banul domină, e stăpân peste toate... Se usucă de dorul poeţilor codrii.

Doamne, trimite miracolul! Însămânţează în inima fiecăruia afecţiunea.

Daniela Plămădeală, clasa a X-a C

 

Linişte

Se aude veacul bătând în geam ca un nebun

Strivindu-mi liniştea suavă

A sufletului păgân.

Amorul se frânge-n tăcere

Durerea-mi sfâşie gândul

Ceasornicul ticăie-ntruna

Vântul…

Mădălina Romila, clasa a XII-a B

 

 

Dor de vară

Natura picură petale

De apă, de suspin, de jale…

Iar tabla de pe coperişuri

Sună a gol, a violet, a zâmbete banale.

Din humă, aburi de-oboseală se ridică-ncet

Şi picuri cad şi ceru-i de cenuşă,

Iar arbori se prefac în sumbru scâncet

Şi nimeni nu-i la uşă.

E dor de vară în tot ce viază

Când frunzele spulberă vise şi pace

În negură numai tristeţea e trează

Şi nimeni nu tace.

Maricica Condrea, clasa a XII-a B

 

Noaptea

Luceafărul stingher a îmbrobodit

Mozaicul boltei înstelate

cu pietre de rubin

şi cu fond negru.

O grindină de note

Se aude din bolta-ngândurată

Ca şi cum Luceferii galbeni

Ar vrea să ne cânte

E noapte…

Cătălina Găină, clasa a XII-a B

 

 

Liceul Teoretic „Dimitrie Cantemir” Iasi

 

Îngeri şi demoni

Aprigă luptă acum pe pământ…

Îngeri şi demoni sub cerul preasfânt.

Nourii negri de ceaţă şi fum,

Îngeri sau demoni, un singur Stăpân.

Timpul îngheaţă, lupta se-avântă

Îngerii cheamă puterea cea sfântă,

Demonii luptă şi ei cu ardoare

Un singur Stăpân peste lumea cea mare.

Demonii pier, iar îngerii-nving

Soare răsare mai mult ca nicicând!

Veseli sunt îngerii acestea văzând

Aprigă luptă se stinge curând.

Bîcu Claudia, clasa a X-a E

 

Dulce-amar

Destinul fiecărui om e dulce-amar,

Mulţi se uită la tine...

Dar niciunul nu’ţi dă vreo fărâmă de iubire,

Totuşi consideră’ţi viaţa un dar!

Aripi frânte, zâmbete pierdute,

Suflete ucise, crime comise,

Toate pentru ce?

Pentru o fărâmă de iubire...

Lacrimi de înger peste mine,

Sper că totul se va schimba în bine

Gustul dulce-amar al vieţii,

Îmi umple gândurile de tristeţe...

Când eşti rănit,

Cauţi alinare,

Dar în tine e totul pierdut...

Şi oricum nimeni să te ajute nu sare.

Sunt un înger al întunericului

Nici nu pot spune ce simt

Căzută pradă răului...

Stau şi aştept.

Săturat de minciuni, jigniri şi rău?

La fel şi eu...

Dar ce poţi face cu tine

Când viaţa nu’ţi oferă măcar o fărâmă de iubire?

Frică, durere, suferinţă

Inima sângerează, sunt sacrificiul tău

Condamnată pe viaţă...

Vreau să mă apropii de sufletul rău...

Nici nu ştii cât mi’e de dor...

Vreau să mor...

Nu m’ai cunoscut cu adevărat...

Ai văzut doar ce’ai vrut...

Amariţei Florina, clasa a XI-a C

 

Între rai şi iad

Între rai şi iad

Unde ziua se confundă cu noaptea,

Unde nu e frig, nici cald,

Unde nu te întâlneşti cu moartea,

Unde credinţa e ceva platonic

Iar sunetele se dezic de mediul fonic.

Nimic nu e logic:

Cerul nu-i albastru, iar iarba nu e verde

Şi chiar de ai dovezi nimeni nu te crede

Mâini cu praf şi pline de noroi,

Ochii îţi privesc la cer tot mai trişti şi goi

Şi nu-ţi poţi închipui viaţa în doi...

E viaţă de strigoi...

Roşca Andrei, clasa a XII-a A