Iubirea secretă – Paola Calvetti

Este o carte precum o simfonie… Un roman fascinant, delicat, viu, o poveste de dragoste atemporală.

O istorie a unei iubiri clandestine, adulterine, care se întinde pe parcursul a 30 de ani. Îmi evocă un jurnal, o grandioasă epistolă şi recomand sincer această carte celor care au avut parte de asemenea trăiri. Îşi vor regăsi în paginile romanului clipe, zile, luni ori ani de dragoste, secvenţe întregi care par a fi fost trăite de însuşi cititorul lui Calvetti.

După moartea lui Andrea, fiica acestuia găseşte un teanc de scrisori semnate Costanza. Misive pline de parfumul declaraţiilor de dragoste. Ajungând, în cele din urmă, la cea care le-a expediat, Lucrezia, fiica, nu cere explicaţii şi nu judecă, ci doar ascultă povestea vieţii paralele, necunoscute a tatălui ei îndrăgostit. Un bărbat aproape banal care ajunge un pasional. Un tată, un soţ normal care se revarsă în epistole nesfârşite de dragoste.

Stilul narativ este sofisticat, dar fluid. Ai sentimentul că sorbi paginile. De asemenea, m-a impresionat plăcut alcătuirea romanului: preludio, intermezzo şi finale. De ce o asemenea structură muzicală? Poate pentru că iubitul eroinei este un maestru violoncelist. Poate pentru că fiica acestuia, Lucrezia, care ajunge să petreacă trei zile în compania fostei iubite a tatălui ei, este şi ea muzician.  Poate pentru că teatrul a fost cel care a unit paşii lui Andrea şi pe cei ai Costanzei. Poate pentru că iubirea insăşi este un sentiment uşor de purtat pe clape, pe strune ori de descris în partituri.

Când am citit cartea, senzaţia pe care am avut-o a fost de confesiune. Parcă auzeam o voce caldă care înceracă, spovedindu-se să scape de remuşcări. Dar oare au fost? Remuşcări? Ori regrete?

Merită citită. Crâmpeie din care este făcută viaţa în acorduri clasice…

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/