James Bond 007: NightFire Review

 

James Bond 007: NightFire Review

V-ati intrebat vreodata care ar fi asemanarea dintre universul Bond si cel din Stapanul Inelelor? Poate la prima vedere intrebarea pare stupida, insa exista totusi cel putin un punct comun. Ambele sunt caracterizate de aceiasi maretie specifica unei legende, ambele evoca faptele de vitejie ale unor eroi al caror singur scop este de a salva lumea de la un dezastru iminent, ambele au acea grandoare specifica unei asemenea povesti. Daca cineva a spus vreodata ca nu exista o reteta clara a successului uite ca a venit momentul sa-l contrazic. Personajele, locatiile in care se desfasoara actiunea sau perioada de timp sunt doar variabile cu care oricine poate construi o poveste captivanta atat timp cat respecta ideea de baza de mai sus si atinge acea coarda sensibila a cititorului, telespectatorului sau jucatorului in cautare de odihna activa. Poate suna comercial insa ceea ce conteaza pana la urma este atragerea a cat mai multa lume in jurul povestii tale sau cum spunea Ozzy Osborne intr-un interviu, “Criticii nu-mi cumpara albumele”.

Anul trecut s-a bucurat de aparitia a celui de-al douazecilea film din seria James Bond, Die Another Day, care a marcat totodata aniversarea a 40 de ani de existenta a acestei francize. Cu aceasta ocazie, MGM in colaborare cu Gearbox in calitate de developer si EA ca publisher au scos pe piata James Bond 007: Nightfire pentru PC, dar si pentru cele trei console in voga acum, PS2, Xbox si GameCube. Personajul negativ este de aceasta data Rafael Drake ale carui planuri diabolice trebuie neaparat dejucate exact in momentul in care soarta lumii atarna precum sabia lui Damocles de un fir de par, actiune care il va purta pe Bond prin multe si diverse locatii precum un castel din Austria, un zgarie-nori din Japonia, o insula exotica din Pacificul de Sud si, de ce nu?, o statie spatiala. Phoenix International Corporation condusa de acest om de afaceri ascunde adevaratele sale intentii, asa ca James Bond va trebui in prima faza sa descopere planul diabolic a lui Drake, ca mai apoi sa incerce sa-i puna bete-n roate. Din pacate insa jocul nu straluceste si nici macar pe partea de storyline, asa cum m-as fi asteptat, si nici pe cea de gameplay.
Povestea este extrem de liniara, iar pana aproape de jumatate si ceva cam plictisitoare, asta probabil din cauza ca doua treimi din joc obiectivele se rezuma la strangerea de informatii si doar o treime la dejucarea efectiva a planurilor cunoscutului om de afaceri. Trecerea de la o locatie la alta, lucru care in unele cazuri este totusi suportat cu succes de poveste, se face artificial si oarecum fortat, lipsa de fluiditate si de imaginatie generand un gust amar. Ca si cand nu era de ajuns puctul culminant – care nu cred ca e greu sa vi-l imaginati – nu este indeajuns exploatat provocand atata indiferenta incat finalul, un cliseu de proportii astronomice, practic nu mai are loc in stomacurile noastre deja obosite de atata digestie.

Teoria ca teoria dar practica ne omoara. Pe partea de gameplay jocul reuseste sa te tina aproape vreo 10 ore, insa nu este nici pe departe captivant. Un lucru trebuie spus de la bun inceput. In versiunea pentru PC a acestui joc posibilitatea de a controla vehiculele sau mai pe intelesul tuturor, de a conduce, a fost lasata de izbeliste ceea ce imi aminteste de mult discutatul caz asemanator a lui NFS 6. Care au fost motivele acestei decizii nu imi este prea clar in acest moment insa poate graba de a scoate pe piata toate variantele in acelasi timp a avut un cuvant greu de spus in adoptarea acestei solutii. Este o mare nedreptate adusa noua, posesorilor de PC-uri, de a fi privati de o experienta completa pentru ca se vede clar chiar de la o posta ca producatorii au incercat sa se apropie de stilul expus in seria No one lives forever incercand o timida apropiere insa folosind bineinteles genul masculin. Afirmatia lor ca modul multiplayer va compensa aceasta lipsa este practic praf in ochi, pentru ca nu se ridica sub nici o forma nici macar la pragul de jos stabilit de alte titluri in voga la ora actuala. Singurul element pozitiv in ceea ce priveste gameplay-ul ar fi ca acesta nu este in totalitate liniar, ceea ce iti permite modalitati diferite de abordare a unei misiuni care in combinatie cu nivelul de dificultate si faptul ca odata terminat jocul iti poti alege nivelul dorit asigura o oarecare rejucabilitate atat de necesara, dorita chiar si destul de rar intalnita in shooter-ele din ziua de azi.
De obicei vei intui inca de la inceputul misiunii cam ce ar trebui sa faci si cum ar trebui sa te comporti, dar daca totusi doresti sa iesi din tiparele propuse de producatori ai aceasta libertate cu putine exceptii cand printre obiective se numara chiar evitarea pornirii alarmei. In acest sens, o serie de obiecte provenite din Q-lab iti vor face viata mult mai usoara, insa se poate observa la fel de facil ca imaginatia producatorilor acestui joc nu s-a ridicat nici macar la glezna celor care creaza obiectele pe care Bond le dobandeste de la Q in fiecare film. O atentie marita va trebui sa acordati stiloului capabil sa arunce sageti numai bune de adormit acele garzi cu privire insistenta sau ochelarilor Q-Vision care permit amplificarea luminii sau folosirea razelor X si infra-rosu ori pentru a descoperi locuri ascunse ori pentru a deconspira adversarii care stau sa apara. Ar mai fi o camera pentru poze camuflata intr-o bricheta, insa din cate imi aduc aminte nu cred ca am folosit-o in mai mult de 2-3 cazuri si un PDA a carui singura functie este de a deschide acele usi care necesita coduri de acces pe care James Bond bineinteles ca nu le are. La fel de neexploatate sunt si armele astfel ca la un moment dat imi era indiferent ce folosesc pentru ca efectul era de obicei acelasi. In cateva cazuri am avut insa nevoie neaparat de pusca cu luneta sau de Sentry Suitcase Turret o valiza care odata aruncata va scoate la iveala o tureta de mare precizie si putere impotriva unei multimi de inamici care altfel ti-ar fi consumat ceva viata. Spre final va veti intalni si cu un pistol cu laser care insa dezamageste in asa hal incat contribuie cu succes la acel gust amar de care vorbeam in introducere.