Labirintul Rozelor – Un cadou frumos
Dimensiune font:
Prima oară am citit cartea acum 2 ani și mi s-a părut diferită, cu multe idei interesante și pline de potențial, fiecare putând fi tratată într-un roman separat. Acum, am terminat-o de citit a doua oară și cu întâmplările proaspăt întipărite în memorie, încerc să-mi alcătuiesc o opinie solidă despre carte. Un lucru în favoarea ei. Cartea e frumoasă, în format de 130×200 mm și cu o ilustrație a copertei unică.
Desigur, când încep o recenzie cu aspectul cărții nu e de bine. Dar cartea a fost un cadou și o tratez ca atare. Și, după ce am citit-o a doua oară, cred că e un cadou excelent, probabil mai mult pentru fete decât pentru băieți, cărora le place o lectură ușoară și nu-i deranjează trimiterile la operele lui Shakespeare și Keats sau alții.
Încă un lucru. Cartea e scrisă frumos, atât de frumos încât autoarea pare că a încercat să scrie poezie amestecată cu suspans superficial și teorii ale conspirației, o poezie în 500 de pagini care deși pare frumoasă, nu se citește prea ușor.
Apoi, ideile prezentate sunt interesante dacă nu ar fi atât de amestecate. Avem teorii ale apocalipsei cu fanatism religios, manuscrise ascunse, versuri clasice, ezoterism, știință antică și memorie celulară. Cum se împacă toate astea într-un roman? Nu prea bine.
Autoarea pare că încearcă prea mult. Avem parte de explicații istorice întregi din partea unor avocați și medici iar după fiecare linie de dialog, autoarea ne explică ce a vrut să zică, cum s-a simțit personajul, ce gândea de fapt. Trec cu vederea acest lucru 50 de pagini dar pe urmă chiar mă plictisește. Pot și eu să gândesc.
Ce să spun despre personaje? Nu sunt credibile, nu evoluează dar totuși au un farmec aparte ca într-un film de duzină cu actori celebri (frumoși și cam prea perfecți)
Avem și o poveste de dragoste care se înfiripează lent dar aflăm că soarta a orânduit astfel iar în final, poți să simți că ceva lipsește. Eu încă nu mi-am dat seama ce. Poate tipul personajelor, el- tip sobru, misterios, calculat cu momente de romantism ascuns, ea-vulnerabilă, slăbită după operație, dar puternică, în timp ce nu poate trăi fără el. Clasic, clișeu, petru unii frumos.
Rămân la părerea mea. Cartea e frumoasă în calitate de cadou, în special că începutul te prinde și apoi apare o întorsătură de situație care în loc să continue povestea în același mod o blochează și încep să se amestece toate acele idei de mai sus. Să nu uit, Labirintul Rozelor este un debut, așa că poate așteptările mele au fost cam mari.
Sursa: http://www.cartidecitit.ro/
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau