2046 (2004)

In trecut, cand un om avea un secret, se ducea pe varful unui munte si scobea o gaura intr-un copac. In acea gaura isi soptea secretul si apoi o acoperea cu pamant. In acest fel nimeni nu va afla secretul sau. Personajul principal al filmului, nu a avut niciun copac la indemana, de aceea a scris o nuvela.

Un scriitor lucreaza la o nuvela intitulata “2046”, numar cu semnificatie personala ce va fi dezvaluit de film, desi el scrie despre viitor, el vorbeste despre trecut si incearca sa scape de prezent. Actiunea nuvelei e plasata intr-un viitor in care exista un tren misterios ce are ca destinatie 2046. Toti cei care iau acel tren au acelasi scop, sa isi recapete amintirile pierdute, eventual sa le retraiasca facand alte alegeri. Se spune ca in 2046 nimic nu se schimba niciodata, totul ramane la fel. Dar nimeni nu stie daca e adevarat sau nu, deoarece nimeni nu s-a intors inapoi…pana acum. El a fost acolo, a ales sa plece, si-a dorit schimbarea.

Filmul este un amestec de fantezie, drama, romantism si science-fiction, acesta din urma aparand doar cu rol de decor si de masca. Acest film necesita atentia si empatia spectatorului, alminteri devine confuz. Filmul ne poarta prin mai multe perioade si locatii din viata scriitorului, fantezia sa e inclusa. De aceea filmul nu are nici una din cadentele cu care suntem obisnuiti si uneori pare lipsit de continuitate. Desi la capitolul imagine filmul e foarte bine realizat, dialogurile si semnificatia personala a ideilor personajelor sunt clare pana la un punct, dincolo de acel punct trebuie sa intervina spectatorul cu gandirea si sentimentele proprii. Muzica e foarte potrivita cu tema filmului si reuseste sa puncteze frumos majoritatea scenelor.

Filmul pune accent pe iubire si pe deciziile pe care le luam atunci cand o pierdem, tragedia iubirii. Desi personajul principal pare sa se concentreze doar asupra sa in aparenta, nu este deloc asa. Monologurile sale ne trimit in cealalta extrema a sa, locul in care este vulnerabil si fragil. De aceea se apuca sa scrie nuvela, un mod de a evita realitatea cotidiana, dar totodata si un mod de a o intelege. In nuvela sa vorbeste de androizi ce reactioneaza cu intarziere, e un alt mod de a se referi la el si modul in care s-a comportat in anumite situatii. Scriitorul are relatii cu mai multe femei, dar in final, e incapabil de a pastra vreuna. Scriitorul este in cautarea Ei, problema e ca intalnit-o deja si ea l-a parasit. De la Ea incolo, scriitorul s-a prabusit in noul sau centru al universului, el insusi. Filmul are un continut vizual puternic si reuseste sa ne vorbeasca despre emotiile din viata de zi cu zi, despre felul in care oamenii incearca sa isi ingroape durerile si pierderile in altii, despre evenimentele unice ce ne modeleaza personalitatea, despre singuratatea interioara si exterioara si despre felul in care alegem sa trecem mai departe.

“Bai Ling: I don’t get it. Were does all that fun get you? If you find the right person, why waste time on the others?

Chow Mo Wan: If I find the right person? A man like me has nothing much except free time. Thats why I need company.

Bai Ling: So people are just time fillers to you?

Chow Mo Wan: I wouldn’t say that. Other people can borow my time to.

Bai Ling: And tonight? Are you borrowing me, or am I borrowing you?

Chow Mo Wan: No difference. Maybe I borrowed you earlier,now your borrowing me.

Bai Ling: Ridicoulous.”

 

http://www.descopera.org