5 emoţii fundamentale care ne provoacă boli fizice

În momentul în care emoţiile se acumulează în corp, din cauza unei atenţii sporite şi a timpului îndelungat de menţinere a agitaţiei mentale, se exprimă prin stări de anxietate, atacuri de panică sau prin depresie * tulburările apar deoarece organismul are nevoie să găsească un mod, fie şi forţat, de a descărca ceea ce este periculos pentru sănătate

 

În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, în cazul în care acumularea de emoţii depăşeşte pragul de suportabilitate, descărcările emoţionale ajung până în planul fizic şi încep să se manifeste tot felul de afecţiuni ale corpului, de la cele mai uşoare până la boli foarte grave. Gravitatea afecţiunii este dată de natura emoţiei, intensitatea şi perioada de timp în care a fost înmagazinată, iar transpunerea bolii în plan fizic poate dura şi câţiva ani. „Rostul bolilor fizice este acela de a conştientiza asupra suferinţei sufleteşti şi necesită vindecarea ei. De multe ori, nu dăm importanţă unei suferinţe sufleteşti, o ignorăm şi credem că aceasta nu se poate transforma într-o boala fizică. Din contră, cu cât lăsăm mai multe o boala sufletească netratată, cu atât mai intens va fi procesul de somatizare. Boala sufletească se va transforma în boala fizică, nu imediat, dar în câteva luni sau ani”, susţine Laura Maria Cojocaru.

Emoţiile ne pot îmbolnăvi

Există două posibilităţi de a trata suferinţele sufleteşti şi a le împiedica să escaladeze în boli fizice. Una este prin tratament medicamentos, însă nu descarcă emoţiile, ci doar le inhibă, iar la un moment dat există marele risc ca acestea să recidiveze sub o formă sporită. A doua este psihoterapia, cu ajutorul căreia putem identifica toate cauzele psihologice primare care au condus la această situaţie.

În accepţiunea specialistului, există 5 emoţii principale, foarte dăunătoare pentru organismul nostru, care la un moment dat se pot transforma în boli fizice.

Prima este frica, definită ca o îngrijorare simţită în legătură cu un pericol real sau imaginar. „Persoanele care simt frică sunt tensionate, lipsite de curaj, deoarece simt vulnerabilitate interioară, sunt focalizate mai degrabă pe aşteptările celorlalţi decât pe ale lor, simt că nu se pot baza aproape pe nimeni şi nimic. Frica neprelucrată se manifestă la nivelul stomacului şi al rinichilor, zona lombară, uneori şi la nivelul gâtului dacă are legătură cu ceva ce vrem să spunem pentru că este important”, consideră psihologul.

A doua este neiertarea, definită ca o incapacitate de a merge mai departe, de a înţelege că oamenii sunt supuşi greşelii. „Persoanele care nu-i iartă pe cei care le-au făcut rău au în minte faptul că, dacă ar face acest gest, ar fi ca şi cum le-ar accepta şi încuraja comportamentul defectuos. Nu este vorba nici de acceptarea comportamentului, nici de încurajarea lui, ci de liniştea interioară personală, care decurge din eliberarea minţii de imaginea «răufăcătorului». Neiertarea slăbeşte sistemul imunitar şi aduce boala în general în întregul organism şi în mod particular, partea afectată este inima”, afirmă specialistul.

Furia este o încărcare emoţională spontană izvorâtă adesea dintr-un sentiment de neputinţă de a mai schimba ceva sau de a accepta o situaţie de viaţă. „Persoana furioasă se simte invadată de ceva sau cineva, se opune la anumite constrângeri venite de la o persoană sau situaţie, uneori se agaţă cu disperare de propriile convingeri, gândurile se amestecă, devin confuze”, a explicat Laura Maria Cojocaru. Furia se manifestă adesea în planul fizic la nivelul ficatului, în special dacă are legătură cu critica celorlalţi, deoarece acest organ are rolul de a neutraliza. Se mai poate manifesta la nivelul capului, cefei şi picioarelor dacă are legătură cu neacceptarea, la nivelul stomacului dacă are legătură cu neputinţa, la nivelul mijlocului (spate) dacă are legătură cu lipsa de flexibilitate sau poate declanşa chiar infecţii în corp.

Nesiguranţa apare atunci când ne lipsesc certitudinile (reale sau imaginare) sau când ne pierdem încrederea în capacităţile noastre. „Persoanele nesigure, cu încredere scăzută în sine, pun totul sub semnul întrebării, rămân în tipare vechi de comportament şi gândire, au o capacitate scăzută de discernământ şi caută confirmări de la ceilalţi pentru fiecare pas pe care-l fac”, a spus psihologul. Nesiguranţa se manifestă în planul fizic la nivelul stomacului, genunchilor, gleznelor, coloanei vertebrale, umerilor, gâtului (dacă este legată de credinţa că ar putea spune „prostii”.

Ruşinea este declanşată de credinţa legată că părerea celorlalţi este decisivă pentru a fi validat ca om în toate aspectele vieţii. „Cei care trăiesc sentimente de ruşine simt că ceilalţi îi judecă, că nu sunt suficient de buni, puternici. Prin această atitudine ei îşi lasă puterea lor interioară în mâinile celorlalţi. Ruşinea afectează pielea, stomacul, picioarele sau coloana vertebrală”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru.

Specialistul crede că atunci când boala se manifestă în corpul nostru este un avertisment pentru a schimba modul de gândire. Cel mai sigur şi util lucru pe termen lung este să mergem pe firul timpului pentru a schimba percepţia şi emoţia din acel moment care a declanşat boala.