Ce efecte are izolarea asupra corpului si creierului uman

Imagineaza-ti cum ar fi sa fii inchis intr-o camera mica, intunecata, in care sa nu ai interactiune cu nimeni timp de 30 de zile. Nu multi ar fi incantati de asa o perspectiva.
 

Dar in noiembrie 2018, un jucator profesionist de poker, Rich Alati, a pariat pe 100.000 de dolari ca poate supravietui singur, in intuneric total, timp de 30 de zile.

In camera in care si-a inceput lunga sedere nu era decat un pat, un frigider si o toaleta. Chiar daca avea toate resursele necesare supravietuirii, nu a reusit sa reziste o luna. Dupa 20 de zile si-a negociat eliberarea, plecand acasa cu 62.400 dolari, arata Science Alert.

Pur si simplu nu mai suporta. Se stia deja ca izolarea extrema poate avea o sumedenie de efecte negative asupra creierului si trupului. Iar cazul sau nu a facut decat sa confirme toate acestea. Altai a trecut prin toate simptomele - de la schimbari in ritmul biologic si probleme cu somnul pana la halucinatii.

Dar de ce e izolarea atat de grea?

Unul dintre motive este acela ca oamenii sunt creaturi sociale. Multi dintre cei care au trait in medii izolate - cum sunt cei stationati in Antarctica - spun ca singuratatea e cea mai dificila parte din job.

Yossi Ghinsberg, un aventurier si autor care a supravietuit in Amazon singur, timp de mai multe saptamani, a povestit ca a suferit cel mai mult de singuratate si ca l-a tinut in viata faptul ca si-a creat prieteni imaginari.

Studiile au aratat deja ca singuratatea face rau atat sanatatii mentale, cat si intregului organism. Oamenii izolati nici nu pot face fata situatiilor stresante.

In plus, sunt mult mai predispusi la depresie si au probleme in a procesa informatiile. Prin urmare, au probleme si cu luarea deciziilor, cu stocarea amintirilor si folosirea acestora.

Sunt si mai sensibili la boala. Tot studiile au aratat ca sistemul imunitar al unei persoane singure reactioneaza altfel atunci cand este pus fata in fata cu virusurile. Cel mai probabil, organismul se va imbolnavi.

Apoi, mai ales cand cel in cauza e izolat intr-o incapere, asa cum a fost cazul jucatorului de poker, pot aparea anxietatea, atacurile de panica, paranoia, neputinta de a gandi clar.

In cazul detinutilor, de exemplu, pot aparea probleme mentale pe termen lung.

Iar cand persoana izolata isi petrece timpul in intuneric, tulburarile de ritm biologic se traduc nu doar prin probleme de somn, ci si depresie si oboseala. Acestea, la randul lor, maresc riscul de cancer, rezistenta la insulina, boli de inima, obezitate sau imbatranire prematura.

Lipsa de stimuli face ca propriile ganduri si sentimente sa fie atribuite mediului exterior, asa aparand halucinatiile.

Alati, de exemplu, s-a confruntat cu halucinatiile inca din a treia zi de izolare. A vazut intai camera plina de bule, dupa care, povesteste el, tavanul s-ar fi deschis, aratandu-i-se cerul, in toata maretia lui.

Cei care traiesc in izolare spun adesea ca simt o prezenta straina sau pe cineva cum ii priveste.

Desi impactul izolarii poate fi unul sever, vestea buna e ca e reversibil. Simpla expunere la lumina zilei corecteaza ritmul biologic - desi uneori este nevoie de saptamani, daca nu chiar luni. Iar reintalnirea cu oamenii rezolva, pe rand, si restul problemelor. Unii oameni - izolati nu din propria vointa - pot ramane insa cu stres post-traumatic.

Exista insa si cazuri in care cei aflati in izolare, odata iesiti din aceasta situatie, spun ca au crescut la nivel personal, emotional, ca se simt mai aproape de familie si prieteni, ca au o perspectiva mai buna asupra vietii in general, ca urmare a experientei traite. E si cazul lui Alati, care sustine ca e mai fericit acum decat inainte de aceasta experienta. ziare.com