Copiii fericiţi au părinţi răbdători

Prichindeii cer, prin comportamentul lor, atenţia şi dragostea părinţilor * ei au nevoie de un timp de calitate petrecut împreună * uneori uităm acest lucru şi se întâmplă să facem alte lucruri în timp ce stăm cu ei * a citi mail-urile şi mesajele pe telefon în acest timp poate fi interpretat ca „furt din timpul meu” de către copil care simte imediat ce nu-i acordăm toată atenţia şi începe să facă pozne ori să se retragă în interiorul său

Când sunt la grădiniţă sau în clasele mici, nu întotdeauna copiii spun că nu le place să meargă la grădiniţă, la şcoală. Sunt totuşi situaţii când spun şi fac asta vehement. Dacă în aceste momente li se spune „N-am ce să-ţi fac, asta e, nici mie nu-mi place dar trebuie să merg la servici...”, ei înregistrează deja că activitatea aceasta este o corvoadă, una de la care nu se pot sustrage.
Cât de mult discut cu prichindelul meu?
Probabil că vor înceta la un moment dat să ne mai spună că nu le pace dar vor atrage atenţia asupra acestui fapt apelând la metode de a întârzia cât mai mult momentul în care ajung în locul în care nu le place: întârzieri în activităţi matinale sau refuzul acestora, poate chiar îmbolnăviri subite. Este potrivit, în primul rând, să nu le negăm copiilor sentimentele. Dacă ei spun că ceva nu le place ar fi potrivit să îi ascultăm şi să investigăm cauza serios. Iar dacă mediul de la grădiniţă sau şcoală considerăm că e totuşi optim pentru el, o discuţie cu educatorul sau învăţătorul poate rezolva situaţia atunci când cei doi, părinte-educator cooperează. Fiecare comportament îmbunătăţit poate fi comunicat educatorului, iar acesta la rândul lui, poate oferi apreciere copilului, eventual de faţă cu toţi ceilalţi copii. În felul acesta, copilul capătă o motivaţie suplimentară pentru că vede că efortul lui este apreciat şi în alte medii. A oferi recompense pentru comportament poate fi o soluţie extremă la care să apelăm doar după ce am cântărit bine lucrurile. La fel este şi cu pedeapsa care pentru copil poate fi însuşi comportamentul părintelui: privirea, tonul vocii pot da aripi sau pot tăia aripi, să le folosim cu inima!

Citeşte şi: Învaţă să fii un lider

Maura ANGHEL

Deşi ne par mici, copiii înţeleg foarte bine atunci când avem răbdare şi le explicăm pe înţelesul lor ceea ce vrem să spunem. Dacă îi spunem copilului că noi ne simţim rău că transformăm unele momente într-o agitaţie continuă, dacă îl întrebăm şi pe el cum se simte şi dacă îi cerem sincer părerea cu privire la felurile în care am putea proceda ca să se schimbe lucrurile, s-ar putea să avem surprize foarte plăcute. Copiii ştiu, trebuie doar întrebaţi şi ascultaţi. Dacă stabilim împreună cu el reguli, atunci noi înşine trebuie să fim modelele care respectă regula.