Cum ne împrietenim copilul cu ceasul deşteptător

Începutul de zi contează pentru că poate imprima o stare pentru câteva ore bune * există şi cealaltă variantă în care să avem o dimineaţă proastă care să se perpetueze pe parcursul întregii zile * copiii au şi ei aceleaşi comportamente

 Ca părinţi, odată cu 15 septembrie, apare provocarea încadrării în timp astfel încât toată lumea să ajungă la şcoală, la grădiniţă, la serviciu şi, de dorit, în stare de „funcţionare”, fără stres. În multe cazuri însă activităţile matinale pot fi mai greu de manageriat şi din acest motiv nici bine nu începe ziua că deja suntem nervoşi, poate chiar ajungem să ridicăm tonul. Este suficient ca doar unul dintre membrii familiei să treacă într-o astfel de stare că, la fel ca o epidemie, starea se transmite tuturor.
Copiii sunt foarte diferiţi între ei, la fel şi mediile familiale. Însă, sunt câteva caracteristici comune care ar putea, o dată identificate, să ajute la armonizarea relaţiilor de fapt, şi de aici pot duce la o atmosferă benefică.
Formulez câteva posibile întrebări care ar putea ajuta în acest proces.
* Bioritmul dvs. sau al copilului dvs este unul care favorizează trezirea la o oră matinală (de exemplu 06.45) fără probleme?
Dacă bioritmul copilului este unul care face grea trezirea la astfel de ore poate că ar fi potrivit să regândiţi şi să negociaţi împreună cu el ora de culcare. Un copil are nevoie de mai multe ore de somn decât un adult, iar trecerea către o oră potrivită de culcare se poate face mai uşor atunci când se face progresiv, mergând la culcare în fiecare seară cu încă 5 minute mai devreme. Dacă vom dori să schimbăm brusc ora, de la 22 la 21 de exemplu, e foarte posibil să transformăm acest lucru într-un ”chin”, pe de o parte pentru copilul căruia nu îi este încă somn (sau aşa spune), pe de altă parte pentru părintele care ar putea... obosi încercând să forţeze schimbarea.
* Care este atitudinea noastră, a părinţilor, când sună ceasul deşteptător? Mergem prin casă somnoroşi, bodogănind despre „tristeţea” că urmează încă o nouă zi, iar o zi la serviciu?
Atenţie la atitudine, copiii noştri copie comportamente şi atitudini mai uşor decât ceea ce vream să le transmitem prin cuvinte! Aşadar, pentru că sunt şi zile când noi înşine poate am vrea să dormim mai mult, pentru că sunt şi zile când poate ne trezim ”fără chef”, este întotdeauna o idee bună să ne trezim totuşi cu ceva timp înaintea copilului. Acest timp poate fi folosit în favoarea tuturor, practicând exerciţii de înviorare, meditaţie, respiraţie conştientă sau orice altă metodă am observat că ne tonifică psihic pe fiecare. Abia apoi, revigoraţi complet, în momentul în care trezim şi copilul, îi vom transmite o stare benefică.
* Ne acordăm timp şi dimineaţa, nouă şi copilului, pentru câteva momente de iubire?
Haideţi să ne punem câteva clipe în locul copilului! Cui nu i-ar place ca la trezire să petreacă cu părinţii, sau măcar cu unul dintre ei, câteva clipe în care să se îmbrăţişeze, să i se spună că este iubit şi apreciat? Cum ai începe şi tu ziua, ca părinte, dacă ai da şi ai primi iubire de la prima oră? Cum v-aţi simţi dacă vi s-ar impune un marş forţat şi aţi auzi numai îndemnuri agresive: «Trezeşte-te, spală-te, mănâncă mai repede...»?

Citeşte şi: Slăbiciunile de fier

Psihoterapeut Iulia CRUŢ

„Timpul există pentru ca lucrurile să nu se întâmple în acelaşi timp” – Albert Einstein