Cum să recunoaştem agresivitatea pasivă

Atunci când suntem pasiv-agresivi se întâmplă să nu facem un lucru necesar sau care ştim că ar putea fi de folos altcuiva, folosind scuze de genul „Am uitat” sau „Nu credeam că este aşa de important”.
Forme des întâlnite de pasivitate agresivă se regăsesc în următoarele situaţii: uităm să ajungem la o anumită oră, întârziem până în ultima clipă cu materialul de predat sau păstrăm tăcerea atunci când ştim că celălalt aşteaptă un răspuns din partea noastră. Cei care îşi ascund mânia manifestă o rezistenţă pasivă atunci când se pune problema să îndeplinească sarcini de rutină într-un anumit context social sau ocupaţional. Aceştia găsesc tot timpul câte ceva de reproşat, chiar şi nejustificat, fiindu-le greu să respecte autoritatea conferită de o anumită poziţie socială, nesocotind deliberat instrucţiunile, sfaturile şi influenţa, fiind într-o permanentă opoziţie.
Un pasiv-agresiv îmbracă deseori haina de victimă, considerând că „Nimeni nu mă înţelege. Nimeni nu mă apreciază. Nu degeaba port eu pică şi îi invidiez pe cei care prosperă pe lumea asta, ei sunt mai norocoşi!”. Aceasta va respinge, se va supăra şi va căuta să se răzbune în situaţii în care altora nici prin cap nu le-ar trece, de regulă, să gândească sau să acţioneze în acest fel, sabotând activităţile şi demersurile celorlalţi.
Comportamentul pasiv-agresiv are la bază dificultatea persoanei de a-şi exprima furia şi nemulţumirea într-un mod sănătos, direct şi deschis. Aceasta a devenit expertă în reprimarea mâniei şi negarea a ceea ce simte. Persoana cu un comportament pasiv-agresiv este caracterizată de o discrepanţă între ceea ce spune şi ceea ce face, manifestând un tip special de ostilitate paradoxală care subminează propria stimă de sine şi a celorlalţi, fiind o adevărată bombă cu ceas pentru sănătatea unei relaţii.
Trăim într-o societate în care manifestarea emoţiilor nu este întotdeauna încurajată. Pentru unii, ascunderea agresivităţii a devenit o obişnuinţă. Auzim frecvent expresii precum „Nu m-am supărat”, „Credeam că ştii”, „Glumeam doar”, „Te-ai descurcat bine pentru cineva ca tine” de la persoane la care observăm ca fiind evidentă starea tensionată de opoziţie.

Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU