Cum să relaţionăm dincolo de intenţiile ascunse

Chiar dacă par reale presupunerile noastre în legătură cu intenţiile celorlalţi, ele sunt adesea hazardate. De obicei, atribuim intenţii altor persoane pe baza impactului pe care îl au acţiunile lor asupra noastră. Atunci când intră în acţiune gândirea automată şi mai puţin cea reflexivă, ne putem simţi răniţi sau desconsideraţi, deşi ceilalţi nu au avut intenţia să ne rănească.
Un prim pas în remedierea acestor situaţii comune este de a separa intenţia celuilalt de impactul cuvintelor sau acţiunilor sale asupra noastră. Putem realiza aceasta, reflectând la următoarele întrebări: „Ce a spus sau a făcut, de fapt, cealaltă persoană?”, „Care a fost impactul acţiunilor acesteia asupra noastră?”, „Pornind de la acest impact, care este presupunerea mea legată de intenţia celeilalte persoane?”.
Pe tot parcursul demersului de a răspunde la aceste întrebări este esenţial să păstrăm în minte că presupunerile noastre legate de intenţiile celuilalt sunt doar ipoteze ce au nevoie de validare de către interlocutorul nostru.
Este vorba despre semnificaţia pe care noi o atribuim anumitor evenimente de viaţă, semnificaţie impregnată de emoţiile noastre dominante şi de interpretările pe care le facem cu privire la înţelesul situaţiilor pe care le trăim. Este important ca atunci când avem o neclaritate cu privire la intenţiile altei persoane să-i comunicăm acesteia impactul faptelor sale asupra noastră şi să-i facem cunoscută presupunerea noastră cu privire la intenţiile sale, concentrându-ne asupra sentimentelor şi lăsând deoparte acuzaţiile.
Reacţia noastră la cuvintele sau acţiunile altei persoane spune ceva despre noi şi nicidecum despre cealaltă persoană. Realitatea se naşte din comunicare, prin punerea în comun a modului în care percepem experienţele noastre individuale.

Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU