De ce sabia lui Ștefan cel Mare nu poate fi recuperată din Turcia? Schimbul propus de Ceaușescu

De ce sabia lui Ștefan cel Mare nu poate fi recuperată din Turcia? Problema a fost abordată de autoritățile române de mai multe ori de-a lungul timpului.

Tot ce s-a obținut până acum a fost o copie a legendarei arme a voievodului, aflată acum la Mănăstirea Putna.  

Dar Nicolae Ceaușescu a fost la un pas s-o recapete, propunând un schimb care părea să-i tenteze, la vremea respectivă, pe oficialii turci.

De ce sabia lui Ștefan cel Mare nu poate fi recuperată din Turcia? Schimbul propus de Ceaușescu

Problema acestei săbii legendare a marelui voievod al Moldovei a devenit una de mândrie, de demnitate națională.

De-a lungul timpului au fost făcute mai multe încercări de convingere a Turciei să ne redea prețiosul obiect aflat în Sala cu Arme a Palatului Topkapî din Istanbul, faimoasa reședință a sultanilor, transformată în muzeu.

Ultima a fost înregistrată recent, cu ocazia vizitei prim-ministrului Marcel Ciolacu în Turcia.

Astfel, autorităţile de la Bucureşti poartă discuţii cu partea turcă în vederea restituirii către România a sabiei lui Ştefan cel Mare, a declarat Ciolacu.

Şeful Executivului a făcut precizarea, marţi, într-o conferinţă de presă, la finalul vizitei oficiale pe care a efectuat-o la Ankara la invitaţia preşedintelui Republicii Turcia, Recep Tayyip Erdogan.

„Sunt două copii, făcute de acelaşi armurier. Una este în biroul meu şi una a fost primită de Adrian Năstase şi a fost donată la Putna (n.r. - se află în Muzeul Mănăstirii Putna din 2004). Avem discuţii pe acest subiect", a precizat Marcel Ciolacu, pe acest subiect, potrivit Agerpres.

Sabia a fost primită de Ștefan cel Mare, după bătălia de la Vaslui din 1475, din partea papei Sixt al VI-lea, în semn de recunoaștere a rolului decisiv al Moldovei în apărarea creștinătății.

Sabia lui Ștefan cel Mare se află în Muzeul Topkapî din Istanbul -  

Sabia a fost realizată din oțel de Toledo, cel mai bun material existent în Evul Mediu pentru fabricarea armamentului. Mânerul în forma de cruce al sabiei este împodobit cu stema Moldovei.

În cursul secolului al XVI-lea, sabia a ajuns la Istanbul, unde este păstrată și astăzi la muzeul Topkapî. Există două variante distincte referitoare la modul în care sabia a părăsit Moldova.

Conform uneia dintre ele, sabia a fost dăruita de Ștefan cel Mare sultanului, cu putin timp înainte de a muri. În acest fel, Ștefan a dorit să recunoască meritele unui adversar redutabil.

Dar această variantă nu este agreată de istorici, care sunt sceptici că marele voievod și-ar fi dat egendara sabie de bunăvoie celui mai mare dușman, chiar și în condițiile în care a fost nevoit să plătească tribut Porții în ultimii ani ai domniei.

Cea de-a doua variantă - considerată mult mai plauzibilă - plasează momentul pierderii sabiei la sfârșitul primei domnii a lui Petru Rareș.

Fiu al lui Ștefan cel Mare, Petru a încercat să redeschidă lupta cu Imperiul Otoman în 1538. Campania de represalii a sultanului Soliman Magnificul avea să ducă la pierderea domniei și la refugierea lui Rareș în Transilvania.

Trupele otomane au impus ca domn al Moldovei pe Ștefan al V-lea, cunoscut ca „Lăcustă-Vodă“. Turcii au jefuit tezaurul Moldovei înainte de a se retrage, luând cu ei și sabia lui Ștefan cel Mare, conform doxologia.ro.

Timp de 460 de ani, sabia nu a mai părăsit Turcia. Ea a fost expusă ultima dată în țara noastră în iulie 2004, la Muzeul Național de Artă al României.

Cu această ocazie Guvernul Turciei a donat o copie a sabiei statului roman. Copia sabiei lui Ștefan cel Mare, ea însăși o operă de artă, a fost donată Mănăstirii Putna de către guvernul condus, la acea dată, de Adrian Năstase.

Evenimentul s-a întâmplat cu prilejul manifestărilor ce au avut loc la Putna la 1 iulie 2004, la comemorarea a 500 de ani de la moartea marelui voievod.

Sabia care se află expusă la Topkapî are lungimea totală de 125 cm - doar lama având 102 cm - cu un mâner îmbrăcat în fir din argint împletit și cântărește circa 2,5 kilograme.

Mânerul sabiei se termină cu un buton aplatizat sub formă de disc, placat probabil cu aramă. Pe fața superioară a discului apare inscriptia : „Eu domnul Stefan, voievod!” împreună cu semnul crucii.

Sabia este făcută din oțel de Toledo și cântăreaște 2,5 kg  

Dar, în toată odiseea sabiei, Nicolae Ceaușescu a fost cel mai aproape de recuperarea acesteia, în 1977.

Iar povestea aceste încercări ce era să reușească începe încă din 1970, anul în care a fost înființat Muzeul Național de Istorie al Republicii Socialiste România.

În patrimoniul instituției a intrat și o sabie orientală (tip iatagan), pe care erau înscrise (conform documentelor din dosarul negocierilor) următoarele elemente: versete din Coran, anul 912 islamic (aproximativ 1506 din Era Creștină) și dedicația „Sahib Sinan Pașa”.

Din acest motiv, sabia a fost atribuită marelui vizir Sinan Pașa, cel pe care Mihai Viteazul l-a înfruntat la Călugăreni, în 1595. 

În acest caz, anul 912/1506 poate reprezenta data fabricației, ceea ce înseamnă că Sinan a intrat în posesia ei multe decenii mai târziu, ocazie cu care i-a fost gravat numele pe armă.

Este însă posibil ca sabia să-i fi aparținut unui alt Sinan Pașa, care a fost, de asemenea, mare vizir al Imperiului Otoman, între anii 1516-1517.