Despre depresie, cu speranţă

Ca psihoterapeut, am fost alături de multe persoane care-şi mărturiseau disperarea, cu francheţe şi onestitate, aflându-se pe drumul vindecării emoţionale. Pentru a vindeca depresia este nevoie de înţelegere plină de compasiune şi speranţă – acea încredere că ne putem ridica deasupra întunericului, chiar şi în momentele în care acesta pare copleşitor. Indiferent de forma de tratament pe care o urmăm în lupta contra depresiei, speranţa îi amplifică acestuia efectul prin simplul fapt că ridica nivelul de serotonină şi reduce nivelul hormonilor stresului. Speranţa acţionează ca un reductor natural al stresului, relaxând stomacul, vasele sanguine şi bronhiolele. Aceasta influenţează modul în care percepem senzaţia de durere, mărind nivelul de endorfine – substanţe chimice răspunzătoare de starea de bine.
Depresia poate fi un modalitate prin care deschidem ochii în călătoria noastră spre conştiinţă şi auto-descoperire. Vindecarea este o provocare a timpului prezent. Aşa cum am avut ocazia să observ, multe persoane petrec timp studiind modalităţi variate de tratare a depresiei fără a face ceva în legătură cu starea lor, alegând să creadă că se afla în mijlocul unui coşmar din care se vor trezi miraculos. Amânarea deciziei de a face schimbări în viaţa personală, poate îngreuna vindecarea. Este mult mai înţelept să începem de undeva, decât să nu facem nimic. Un pas nou sau o schimbare nu trebuie să fie radicale pentru a fi eficiente. Mai presus de toate, este important să ne amintim că nu ne putem permite să cădem în capcana modului de gândire de tipul „Voi începe mâine”. Atunci când ne aflăm în iarna vieţii noastre s-ar putea să simţim că acea ciclicitate a anotimpurilor nu va mai reveni niciodată la vara, dar tocmai atunci este momentul în care este esenţial să ne disciplinăm gândirea. Vindecarea este, în mare măsură, o experienţă de învăţare, iar una dintre lecţiile ei cele mai preţioase este ca în viaţă nimic nu este permanent, ci totul e curgere, transformare.
Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU

Din perspectivă spirituală, Sfântul Ioan al Crucii, numea depresia ca fiind “noaptea întunecată a sufletului”, descriind călătoria prin disperare ca o modalitate de întregire spirituală o ocazie de transformare