Despre încredere în abordarea celorlalţi

Cu toţii ne dorim să ne bucurăm de atenţia concentrată a interlocutorilor noştri, de bunăvoinţa şi acceptarea acestora, mai ales în momentele în care avem nevoie de susţinerea acestora pentru a realiza anumite obiective. De cele mai multe ori, a-i face cunoscute celuilalt nevoile noastre echivalează, cu situaţiile în care ne expunem latura noastră cea mai vulnerabilă. Frica de refuz. Frica de respingere. Frica de eşec. O modalitate de a da la pace cu propria noastră frica este să ştim ceea ce dorim să obţinem în urma discuţiei, să ne cunoaştem clar intenţiile şi să fim deschişi la maniera în care, prin oferta noastră, putem veni în întâmpinarea realizării nevoilor celuilalt.
Unul dintre motivele pentru care nu avem încredere atunci când îi abordăm pe ceilalţi este pentru ca nu avem o imagine clară asupra intenţiilor noastre, asupra modului de comunicare a acestora şi asupra posibilelor răspunsuri pe care am putea sa le primim. Înainte de a începe orice fel de discuţie, poate ar fi indicat să reflectaţi la următoarele întrebări: Ce doresc de fapt să obţin?, Care este rezultatul la care vreau să ajung? , Ce pot să ofer?.
Atunci când abordaţi o altă persoană, aţi putea să luaţi în considerare faptul că noi, ca oameni, suntem în mod natural egocentrici. Suntem mult mai interesaţi de propria noastră persoană. Avem dorinţa vie de a fi apreciaţi, acceptaţi şi aprobaţi de ceilalţi. Avem nevoie să ştim că suntem vizibili, dacă nu chiar remarcabili într-un fel sau altul.
Astfel, poate că ar fi eficient să manifestaţi curiozitate faţă de celălalt - cu privire la nevoile, plăcerile, preferinţele şi realizările acestuia -, făcându-i vizibile aprecierile dumneavoastră şi ascultându-l înainte de a formula orice cerere.
Suntem învăţaţi ce să spunem şi cum să spunem celorlalţi pentru a comunica de pe o poziţie în care avem încredere în capacitatea noastră de influenţare a celuilalt. Esenţa celei mai bune abordări rămâne dincolo de toate autenticitatea. A fi autentic înseamnă a acorda atenţie celuilalt pentru că îţi pasă cu adevărat de el şi pentru că eşti curios, nu doar pentru că se presupune că asta ar trebui să faci. Dacă atitudinea noastră nu este autentică, cuvintele nu mai au importanţă. Pentru că orice cuvânt al nostru, pentru a fi credibil, are nevoie de susţinerea dată de atitudinea şi faptele noastre.
Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU