Dieta Anei Aslan, femeia care a trăit 92 de ani

Ana Aslan a trăit aproape 92 de ani. A fost o longevivă, conform definiţiilor ştiinţifice. Metoda de tratament Ana Aslan, bazată pe invenţia sa gerovitalul şi un regim de viaţă sănătos duce la o bătrâneţe sănătoasă şi demnă.
 

 Doamna Profesoară a condus institutul de la înfiinţare, 1952, când era primul de profil din lume şi se numea Institutul de Geriatrie, devenit apoi, în 1974, Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie, pânâ la moartea sa, la 19 mai 1988.
Ana Aslan avea sânge boieresc. Mama sa era din Bucovina iar tatăl său din Brăila. Era învăţată să mănânce corect, la ore fixe, sănătos. Mâncare bună “ca a ţăranului român”, ne spune doamna dr. farmacist Speranţa Prada, preşedintele Fundaţiei “Ana Aslan”. Medic fiind, Ana Aslan a adus această bună cuviinţă a hrănirii şi în dieta pacienţilor săi.

“Totul trebuie să fie cât mai natural, trebuie evitate alimentele din conservă. Alimentaţia trebuie să aducă în mod natural ceea ce are nevoie organismul. Fără substanţe inutile.” Multe legume, multe fructe şi, bineînţeles, multă mişcare.

Normal, o zi a unui pacient, din punct de vedere al alimentaţiei trebuie să arate aşa: micul dejun, gustare, prânz (Profesoara lua prânzul la maxim 13:30), gustare, cină (la 18:00 – 19:00).

La capitolul carne avea un fel de podium: carnea de vacă, peştele, pasărea, miel/oaie, porc. Dar porcul nu prea îl recomanda. Apoi recomanda ficatul, limba, în general carne de la animalele care se hrănesc, la rândul lor, mai curat. Şi, atenţie, toate rasol! Câteodată, merg şi făcute le cuptor.

Pe vremea aceea, se făcea mâncare cu carne- legume cu puţină proteină, nu carne cu ceva. Noi mâncăm acum carne cu puţină garnitură.
Dieta mediteraneană? Păi roşiile cu brânză şi cu pâine pe care le mânca ţăranul român?

Cum spuneam, recomanda legumele. În stare naturală sau sufleuri, multe sufleuri. Apoi lactatele, ouăle. Fără prăjeli, fără grăsimi.

Ce mânca Ana Aslan? Avea şi mâncăruri preferate: supă de vită clară, cu crutoane, pătrunjel şi piper, crap pe varză murată, pană de somn, rasol de şalău cu lămâie, sărmăluţe fără orez, pilaf de pasăre, curcan, ciuperci cu caşcaval la cuptpr. Şi avea şi o slăbiciune dulce: îi plăcea tortul “Buturugă”, făcut în casă. 'Dacă primea vreun tort de cofetărie... îl făcea cadou, nu îl mânca.